Iudeii caută dreptatea din faptele legei, iar nu din sfârșitul legei, care este Hristos. Deosebirea între dreptatea cea din lege și cea din credință, care este deobște și iudeului și neamurilor.
1 Fraților, bunăvoința inimei mele și rugăciunea cea către Dumnezeu pentru Israil este spre mântuire.
2 Că mărturisesc lor că dragostea lui Dumnezeu au, ci nu după cunoștință.
3 Că neștiind dreptatea lui Dumnezeu, și căutând să'și puie dreptatea lor, dreptăței lui Dumnezeu nu s'au supus.
4 Că sfârșitul legei este Hristos spre îndreptare tot celui ce crede.
5 Că Moisi scrie de dreptatea care este din lege, că omul care face acelea, viu va fi într'însele.
6 Iar dreptatea cea din credință așâ zice: să nu zici întru inima ta: cine se va suì în cer? Adecă, să pogoare pre Hristos.
7 Sau, cine se va pogorî întru adânc? Adecă, să ridice pre Hristos din morți.
8 Dar ce zice scriptura? Aproape este de tine cuvântul, în gura ta și întru inima ta; adecâ, cuvântul credinței care propoveduim.
9 Că de vei mărturisi cu gura ta pre Domnul Iisus, și vei crede întru inima ta, că Dumnezeu l-au ridicat pre el din morți, te vei mântui,
10 Că cu inima se crede spre dreptate; iar cu gura se mărturisește spre mântuire.
11 Că zice scriptura: tot cel ce crede întru el nu se va rușina.
12 Că nu este osebire iudeului și elinului, pentrucă acelaș este Domnul tuturor care îmbogățește pre toți cei ce'l chiamă pre el.
13 Că tot oricare va chemâ numele Domnului, se va mântui.
14 Cum dar vor chemâ întru care n'au crezul? Și cum vor crede, de care n'au auzit? Și cum vor auzi fără de propoveduitor?
15 Și cum vor propoveduî, de nu se vor'trimete? Precum este scris: cât sunt de frumoase picioarele celor ce binevestesc pacea, ale celor ce binevestesc cele bunei
16 Ci nu toți au ascultat evanghelia. Că Isaia zice: Doamne, cine a crezut auzului nostru?
17 Deci credința este din auz, iar auzul prin cuvântul lui Dumnezeu.
18 Ci zic: au doară n'au auzit? Că în tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumei cuvintele lor.
19 Ci zic: au n'a cunoscut îsrail? Intâiu Moisi zice: eu voiu întărâtă pre voi spre cel ce nu este neam, spre neam neînțelegător voiu mânia pre voi.
20 Iar Isaia îndrăznește, și zice: aîlalu-m'am celor ce nu mă caută pre mine, arătatu-m'am celor ce nu întreabă de mine.
21 Iar către Israil: toată ziua am întins mâinile mele către norodul cel neascultător și împrotivă grăitor.