Israil cel căzut s’a lepădat. Chemarea neamurilor, Israilul cel adevărat.
1 Adevărul zic întru Hristos, nu mint, împreună mărturisindu'mi mie cunoștința gândului meu întru Duhul Sfânt.
2 Că întristare mare îmi este mie, și neîncetată durere inimei mele.
3 Că aș îi poftit eu însumi a fi anatema dela Hristos pentru frații mei, rudele mele după trup;
4 Cari sunt Israilteni; a cărora este punerea de fii și slava, și așezământurile și punerea de lege, și slujba, și făgăduințele;
5 Ai cărora sunt părinții, și dintru cari este Hristos după trup, care este preste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.
6 Nu se poate să cadă cuvântul lui Dumnezeu. Că nu toți cari sunt din Israil, aceștia sunt Israil;
7 Nici, căci sunt sămânța lui Avraam, toți sunt fii; ci, întru Isaac au zis, se va numi ție sămânță.
8 Adecă: nu cari sunt fii ai trupului, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu; ci cari sunt fii ai făgăduinței se socotesc întru sămânță.
9 Că al făgăduinței este cuvântul acesta: întru această vreme voiu veni, și va fi Sarei fiu.
10 Și nu numai, ci și Reveca dintru unul având așternut, dela Isaac părintele nostru;
11 Că încă nici fiind fiii născuți, nici făcând ceva bine sau rău, ca cea după alegere rânduială a lui Dumnezeu să rămâie, nu din fapte, ci dela cel ce chiamă;
12 1 s'a zis ei, că cel mai mare va slujî celui mai mic.
13 Precum este scris: pre Iacov am iubit, iar pre Isav am urît.
14 Ce dar vom zice? Au doară este nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie.
15 Că lui Moisi zice: voiu milui pre care miluesc, și mă voiu îndură de care mă îndur.
16 Deci dar nu este nici a celui ce voește, nici a celui ce aleargă; ci a lui Dumnezeu celui ce miluește.
17 Că zice scriptura lui Faraon: că spre însăș aceasta te-am ridicat, ca să arăt întru tine puterea mea, și ca să se vestească numele meu în tot pământul.
18 Deci dar pre care voește miluește, și pre care voește împietrește. A
19 îmi vei zice dar mie: ce mai prihănește? Că voiei lui cine poate sta împrotivă?
20 Ci, o omule, tu cine ești care răspunzi împrotivă lui Dumnezeu? Au doară va zice făptura celui ce o au făcut pre ea: căci m'ai făcut așa?
21 Au n'are putere olarul preste lut, ca dintr'aceeaș frâmântătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste?
22 Iar dacă vrând Dumnezeu să'și arate mânia și să'și descopere puterea sa, au Suferit întru multă răbdare vase ale mâniei, gătite spre pierire.
23 Și ca să'și arate bogăția slavei sale spre vase ale milei, care au gătit mai înainte spre slavă.
24 Pre noi, pre cari ne-au și chemat, nu numai din Iudei, ci și din neamuri.
25 Precum și la Osie zice: chemâ-voiu pre cel ce nu este norodul meu, norodul meu; și pre cea ne iubită, iubită.
26 Și va fi în locul unde s'au zis lor: nu norodul meu sunteți voi; acolo se vor chemà fii ai lui Dumnezeu celui viu.
27 Iar Isaia strigă pentru Israil: de va fi numărul fiilor lui Israil ca nisipul mărei, rămășița se va mântui;
28 Pentrucă cuvânt săvârșind, și scurtând întru dreptate, că cuvânt scurt va face Domnul pre pământ.
29 Și precum au zis mai înainte Isaia: de nu ne-ar fi lăsat nouă Domnul Savaot sămânță, ca Sodoma ne-am fi făcut, și cu Gomora ne-am fi asemănat.
30 Ce dar vom zice? Că neamurile care nu umblau după dreptate, au ajuns dreptatea; însă dreptatea care este din credință.
31 Iar Israil umblând după legea dreptăței, la legea dreptăței n'a ajuns.
32 Pentruce? Pentrucă nu din credință, ci ca din faptele legei. Că s'au poticnit de piatra poticnirei;
33 Precum este scris: iată, pun în Sion piatră de poticnire și piatră de sminteală; și tot cel ce va crede întru el, nu se va rușina.