Alegerea unei părți din Iudei, spre mântuire prin credința în Hristos; lăsarea altei părți în orbirea ei, luând pre neamuri. Îndemnarea acestora a nu se sumețì, căci la urmă și Iudeii se vor mântuì.
1 Zic drept aceea: au doară au lepădat Dumnezeu pre norodul său? Să nu fie. Că și eu Israiltean sunt din sămânța lui Avraam, din neamul lui Veniamin.
2 Nu au lepădat Dumnezeu pre norodul său, pre care mai înainte au cunoscut. Au nu știți de Ilie ce zice scriptura? Cum se roagă lui Dumnezeu împrotivă lui lsrail, zicând:
3 Doamne, pre prorocii tăi a omorît, și altarele tale a surpat; și eu am rămas singur, și caută suîletul meu.
4 Dar ce îi zice lui dumnezeescul răspuns? Lăsatu-mi-am mie șapte mii de bărbați, cari nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Vaal.
5 Așâ dar și în vremea aceasta, rămășiță după alegerea darului s'a făcut.
6 Și de este după dar, de aceea nu este din fapte; că apoi darul n'ar îi dar. Iar de este din fapte, de aceea nu este darul; că apoi fapta nu ar fi taptă.
7 Ce dar? Ce căuta lsrail, aceea n'a nemeril; iar alegerea a nemerit, iar ceilalți s'au împietrit.
8 Precum este scris: datu-le-au lor Dumnezeu duh de împietrire, ochi ca să nu vază și urechi ca si nu auză, până în ziua de astăzi.
9 Și David zice: îacă-semasa lor spre cursă și spre laț și spre sminteală și spre răsplătire lor;
10 Intunece-se ochii lor ca să nu vază, și spinarea lor de tot o gârbovește.
11 Zic drept aceea: au doară s'au poticnit ca să cază? Să nu îie; ci prin poticnirea lor mântuire s'a îăcut neamurilor, ca să râvnească pre ele.
12 Și de vreme ce poticnirea lor este bogăție lumei, și împuținarea lor bogăție neamurilor; cu cât mai mult plinirea lor?
13 Că vouă zic neamurilor? Intru cât sunt eu neamurilor apostol, slujba mea o slăvesc;
14 Ca doară aș face trupul meu să râvnească, și să mântuesc pre vreunii dintr'înșii.
15 Că de este lepădarea lor împăcare lumei, ce alt este luarea lor, fără numai vieață din morți?
16 Că de este pârga sfântă, este și frământătura; și de este rădăcina sfântă, sunt și ramurile.
17 Și de s'au frânt unele din ramuri, iar tu, măslin sălbatec fiind, teai altoit întru ele, și părtaș rădăcinei și grăsimei măslinului te-ai făcut;
18 Nu te lăudă asupra ramurilor. Iar de te lauzi, nu porfi tu pre rădăcină, ci rădăcina pre tine.
19 Dar vei zice: frântu-s'au ramurile, ca să mă altoesc eu.
20 Bine; pentru necredință s'au frânt, iar tu pentru credință stai. Nu te înălță cu mintea, ci te teme;
21 Că de n'au părtinii Dumnezeu ramurilor celor firești, nu cumvâ și ție să nu'ți părtinească.
22 Vezi dar bunătatea și nepărtinirea lui Dumnezeu, spre cei ce au căzut nepărtinire; iar spre tine, bunătate, de vei rămânea în bunătate; iar de nu, și tu le vei tăia.
23 Și aceia iarăș de nu vor rămâneâ în necredință, se vor altoî; că puternic este Dumnezeu iarăș sâ'i altoiască pre ei.
24 Că dacă tu din măslinul cel din fire sălbatec te-ai tăiat, și afară de fire te-ai altoit în măslin bun; cu cât mai vârtos aceștia cari sunt după fire, se vor altoî întru al lor măslin?
25 Pentrucă nu voesc ca să nu știți voi fraților, taina aceasta, ca să nu fiți întru voi singuri înțelepți; că orbire din parte lui lsrail s'a făcut, până ce va intră plinirea neamurilor.
26 Și așâ tot Israilul se va mântui, precum este scris: venî-va din Sion Izbăvitorul, și va întoarce necurățiile dela Iacov;
27 Și aceasta este lor cea dela mine făgăduință, când voiu luâ păcatele lor.
28 După evanghelie cu adevărat vrăjmași sunt pentru voi; iar după alegere, iubiți pentru părinți.
29 Că fără căință sunt darurile și chemarea lui Dumnezeu.
30 Că precum și voi oarecând n'ați crezut lui Dumnezeu, iar acum v'ați miluit prin necredința acestora;
31 Așâ și aceștia acum n'au crezut întru mila voastră ca și ei să se miluiască.
32 Că au încuiat Dumnezeu pre toți întru necredință, ca pre toți să'i miluească.
33 O adâncul bogăției și al înțelepciunei și al științei lui Dumnezeul Cât sunt de necercate judecățile lui, și neurmate căile luil
34 Că cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s'a făcut lui sfetnic?
35 Sau cine i-a dat mai înainte lui, și i se va răsplăti lui?
36 Că dintr'însuî și printr'însul și întru dânsul, sunt toate; aceluia slava în veci. Amin. Sfăiuire pentru fapta bună cea către Dumnezeu și către oameni.