PSALM 57. Intru sfârșit, să nu strici, lui David întru scrisoarea stâlpului.
1 De grăiți adecă dupre adevăr dreptate, cele drepte judecați fiii oamenilor.
2 Pentrucă în inimă fărădelege lucrați pre pământ; nedreptate mâinile voastre împletesc.
3 Insfreinatu-s'au păcătoșii din mitras, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni.
4 Mânia lor este după asemănarea șarpelui, ca a unei aspide surde, și-și astupă urechile sale.
5 Care nu va auzì glasul vânătorilor, vânându-se, se vânează dela cel înțelept.
6 Dumnezeu va zdrobì dinții lor în gura lor; măselele leilor le-au sfărâmat Domnul.
7 De nimica se vor face ca apa ce trece; tinde-va arcul său până unde vor slăbì.
8 Ca ceara ce se topește se vor pierde, căzut-a foc preste dânșii și n'au văzut soarele.
9 Mai nainte până ce vor cunoaște spinii voștri ramnul; ca pre niște vii, ca întru mânie va înghițì pre dânșii.
10 Veselì-se-va dreptul, când va vedeà izbândă; mâinile sale va spălà în sângele păcătosului.
11 Și va zice omul, dacă este adică roadă dreptului, este dar Dumnezeu judecându-i pre dânșii pre pământ.