Psalmul 52. Intru sfârșit, pentru Maelet, înțelegerii lui David.
1 Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu.
2 Stricatu-s'au și urîți s'au făcut întru fărădelegi, nu este cel ce face bine.
3 Dumnezeu din cer s'au uitat preste fiii oamenilor, ca să vază de este cel ce înțelege sau cel ce caută pre Dumnezeu.
4 Toți s'au abătut, împreună netrebnici s'au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
5 Au nu vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pre norodul meu întru mâncare de pâine?
6 Pre Domnul nu l-au chemat; acolo s'au temut de frică, unde nu erà frică.
7 Că Dumnezeu au risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinatus'au că Dumnezeu i-au urgisit pre dânșii.
8 Cine va dà din Sion mântuire lui îsrail? Când va întoarce Dumnezeu robia norodului său, bucurà-se-va Iacov și se va veselì Israil.