PSALM 51. Intru sfârșit, înțelegerii lui David, când a venit Doic Idumeul, și a vestit lui Saul, zicând lui: venit-a David în casa lui Avimelek. (1 Impăraților 22, 9).
1 Ce te fălești întru răutate puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a gândit limba ta. Ca un briciu ascuțit ai făcut vicleșug.
2 Iubit-ai răutatea mai mult de cât bunătatea; nedreptatea mai vârtos decât a grăì dreptate.
3 Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană.
4 Pentru aceasta Dumnezeu te va sfărâmà până în sfârșit; smulge-te-va și te va mutà dela lăcașul tău, și rădăcina ta din pământul celor vii.
5 Vedeà-vor drepții și se vor teme, și de dânsul vor râde și vor zice; iată omul, carele nu a pus pre Dumnezeu ajutor luiș.
6 Ci a nădăjduit spre mulțimea bogăției sale, și s'a întărit întru deșertăciunea sa.
7 Iar eu ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, Nădăjduit-am spre mila lui Dumnezeu, în veac și în veacul veacului.
8 Mărturisì-mă-voiu ție în veac, că ai făcut; și voiu așteptà numele tău, că este bun înaintea cuvioșilor tăi.