Psalmul lui David, 37. Intru pomenire pentru Sâmbătă.
1 Doamne nu cu mânia ta să mă mustri pre mine, nici cu iuțimea ta să mă cerți;
2 Că săgețile tale s'au înfipt în mine, și ai întărit preste mine mâna ta; nu este vindecare în trupul meu de către fața mâniei tale.
3 Nu este pace întru oasele mele de către fața păcatelor mele.
4 Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea s'au îngreuiat preste mine.
5 Impuțitu-s'au și au putrezit ranele mele de către fața nebuniei mele.
6 Chinuitu-m'am și m'am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
7 Că șalele mele s'au umplut de ocări, și nu este vindecare în trupul meu.
8 Necăjitu-m'am și m'am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimei mele.
9 Doamne, înaintea ta este toată dorirea mea; și suspinul meu dela tine nu s'a ascuns.
10 Inima mea s'a turburat, părăsitu-m'a virtutea mea și lumina ochilor mei, și aceasta nu este cu mine.
11 Prietenii mei și vecinii mei, în preajma mea s'au apropiat și au stătut.
12 Și cei mai de aproape ai mei, departe au stătut, și se sileau cei ce căutau sufletul meu.
13 Și cei ce căutau cele rele mie, grăiau deșertăciuni, și vicleșuguri toată ziua cugetau; iar eu ca un surd nu auzeam, și ca un mut ce nu-și deșchide gura sa.
14 Și m'am făcut ca un om ce nu aude, și nu are în gura lui mustrări.
15 Că spre tine Doamne am nădăjdui!, tu vei auzì Doamne Dumnezeul meu;
16 Că am zis, ca nu cândvà să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s'au clătit picioarele mele, asupra mea mari au grăit.
17 Că eu spre bătăi gata sunt, și durerea mea înaintea mea este pururea.
18 Că fărădelegea mea eu voiu vestì, și mă voiu grijì pentru păcatul meu.
19 Iar vrăjmașii mei trăesc, și s'au mai întărit decât mine, și s'au înmulțit cei ce mă urăsc fără dreptate.
20 Cei ce-mi răsplătesc mie rele pentru bune, mă clevetiau, căci urmam bunătatea.
21 Nu mă lăsa Doamne Dumnezeul meu, nu te depărta dela mine.
22 La aminte spre ajutorul meu, Doamne aì mântuirei mele.