Rugăciunea lui David, 16.
1 Auzi Doamne dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea nu întru buze viclene.
2 Dela fața ta judecata mea să iasă. Ochii mei vază dreptăți.
3 Cercat-ai inima mea, cercetatu-o-ai noaptea; cu foc m'ai lămurit, și nu s'a aflat întru mine nedreptate;
4 Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești; pentru cuvintele buzelor tale, eu am păzit căi năsilnice.
5 Săvârșește pașii mei întru cărările tale, ca să nu se clătească pașii mei.
6 Eu am strigat, că m'ai auzit Dumnezeule; pleacă urechia ta mie și auzi cuvintele mele.
7 Minunate fă milele tale, cel ce mântuești pre cei ce nădăjduesc spre tine, de cei ce stau împrotiva dreptei tale.
8 Păzește-mă Doamne, ca lumina ochiului; întru acoperemântul aripilor tale mă vei acoperì.
9 De către fața necredincioșilor cari m'au necăjit pre mine, vrăjmașii mei sufletul meu au cuprins.
10 Grăsimea sa o au încuiat, gura lor a grăit mândrie.
11 Izgonindu-mă acum m'au încunjurat, ochii săi ș'au pus ca să-i plece la pământ.
12 Apucatu-m'au ca un leu gata la vânat, și ca un pui de leu ce lăcuește întru ascunsuri.
13 Scoală-te Doamne, întâmpină-i pre ei și-i împiedică; izbăvește sufletul meu de cel necurat, sabia ta dela vrăjmașii mâinei tale.
14 Doamne, din puțin de pre pământ împarte-i pre ei în vieața lor, și de cele ascunse ale tale s'a umplut pântecele lor; săturatu-s'au de fii, și au lăsat rămășițe pruncilor lor.
15 Iară eu întru dreptate mă voiu arătà feței tale, săturà-mă-voiu când mi se va arătà slava ta.