PSALM 141. Ințelegerii lui David, când a fost el în peșteră rugându-se
1 Cu glasul meu către Domnul am strigat; cu glasul meu către Domnul m'am rugat.
2 Vărsà-voiu înaintea lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea lui voiu spune.
3 Când lipseà dintru mine duhul meu, tu ai cunoscut cărările mele.
4 In calea aceasta, în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
5 Luat-am seama deadreapta și am privit, și nu erà cine să mă cunoască.
6 Pierit-a fuga dela mine, și nu este cel ce caută sufletul meu.
7 Strigat-am către tine Doamne, zis-am: tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii.
8 Ià aminte spre rugăciunea mea că m'am smerit foarte.
9 Izbăvește-mă de cei ce mă gonesc; că s'au întărit mai vârtos de cât mine.
10 Scoate din temniță sufletul meu ca să se mărturisească numelui tău.
11 Pre mine mă așteaptă drepții până ce vei răsplătì mie.