PSALM 138. Lui David întru sfârșit, al Zahariei întru risipire.
1 Doamne cercatu-m'ai și m'ai cunoscut, tu ai cunoscut șederea mea și scularea mea.
2 Tu ai priceput gândurile mele de departe; cărarea șt funia mea tu ai iscodit.
3 Și toate căile mele mai nainte le-ai văzut, că nu este vicleșug în limba mea.
4 Iată Doamne, tu ai cunoscut toate cele de pre urmă, și cele de demult; tu m'ai zidit, și ai pus preste mine mâna ta.
5 Minunată s'a făcut știința ta de către mine, întăritu-s'a, nu voiu puteà spre dânsa.
6 Unde mă voiu duce dela Duhul tău? Și dela fața ta unde voiu fugì?
7 De mă voiu suì în cer, tu acolo ești; de mă voiu pogorì în iad, de față ești.
8 De voiu luà aripile mele de dimineață, și mă voiu sălășluì la marginile mării,
9 Și acolo mâna ta mă va povâțuì, și mă va țineà dreapta ta.
10 Și am zis: au doar înfunerecul mă va acoperì? Și noaptea este luminare întru desfătarea mea.
11 Că întunerecul nu se va întunecà dela tine, și noaptea ca ziua se va luminà; precum este întunerecul ei, așà și lumina ei.
12 Că tu ai zidit rărunchii mei. sprijinitu-m'ai din pântecele maicii mele.
13 Mărturisì-mă-voiu ție, că cu înfricoșare te-ai minunat; minunate sunt lucrurile tale, și sufletul meu le cunoaște foarte.
14 Nu s'a ascuns osul meu dela tine, carele l-ai făcut întru ascuns; și statul meu întru cele mai de jos ale pământului.
15 Cel nelucrat al meu l-au văzut ochii tăi, și în cartea ta toți se vor scrì; zile se vor zidì, și niciuna întru dânșii.
16 Iar mie foarte sunt cinstiți prietenii tăi Dumnezeule, foarte s'au întărit stăpâniile lor.
17 Numărà-voiu pre dânșii, și mai mult decât nisipul se vor înmulțì; sculatu-m'am, și încă sunt cu tine.
18 De vrei să omorì pre păcătoși Dumnezeule; bărbații sângiurilor depărtați-vă dela.
19 Că pricinuitori sunteți întru gânduri, luà-vor întru deșertăciuni cetățile tale.
20 Au nu pre cei ce te urăsc pre tine Doamne am urît? Și asupra vrăjmașilor tăi m'am topit?
21 Cu urâciune desăvârșit i-am urît pre ei, neprieteni mi s'a făcut mie.
22 Ispitește-mă Dumnezeule, și cunoaște inima mea, cearcă-mă, și cunoaște cărările mele.
23 Și vezi, de este calea fărădelegii întru mine, și mă îndreptează în calea cea veșnică.