Despărțirea căsătoriei. Binecuvântarea pruncilor. Primejdiile avuției. Vieața de veci ca răsplătire următorilor lui Hristos.
1 Și a fost când au sfârșit Iisus cu-! cuvintele acestea, au trecut din Galileea și au venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan.
2 Și au mers după dânsul noroade multe și i-au vindecat pre ei acolo.
3 Și au venit la dânsul Fariseii, ispitindu'l pre ei și zicând lui: oare se cade omului să'și lase muierea sa pentru fiece pricină? I
4 Iar el răspunzând au zis lor: dar n'ați cetit, că cela ce au făcut dintâiu, bărbat și muiere i-au făcut pre ei?
5 Și au zis: pentru aceasta va lăsà omul pre tatăl său și pre muma sa și se va lipì de muierea sa și vor fi amândoi un trup;
6 Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.
7 Zis-au lui: dar cum Moisì a poruncit să se deà carte de despărțire și s'o lase pre ea?
8 Zis-au lor: Moisì după învârtoșarea inimei voastre a dat voie să vă lăsați muierile voastre; dar din început n'a fost așà.
9 Iar eu grăesc vouă: oricine își va lăsà muierea sa, afară de cuvânt de curvie, și va luà alta, preacurvește; și cela ce va luà pre cea lăsată, preacurvește.
10 Zis-au lui ucenicii lui: dacă așà este pricina omului cu muierea, nu este de folos a se însura. îl.
11 Iar el au zis lor: nu toți cuprind cuvântul acesta, ci celor ce s'a dat.
12 Că sunt fameni, carii din pântecele maicei lor s'au născut așà; și sunt fameni, carii s'au scopit de oameni; și sunt fameni, carii singuri s'au scopit pre sine pentru împărăția cerurilor. Cela ce poate cuprinde, să cuprindă.
13 Atunci s'au adus la dânsul prunci, ca să pue mâinile preste ei, și să se roage; iar ucenicii iau certat pre ei.
14 Dar Iisus au zis lor: Lăsați pruncii și nu'i opriți pre ei a veni la mine, că a unora ca acestora este împărăția cerurilor.
15 Și punându'și preste ei mâinile, s'au dus de acolo.
16 Și iată, un tânăr venind la el, a zis lui: Invăjătorule bune, ce bine voiu face ca să am vieața de veci?
17 Iar cl au zis lui: ce'mi zici bun? Nimenea nu este bun, fără numai unul Dumnezeu; dar de voești să intri în vieață, păzește poruncile.
18 Zis-a lui: care? iar Iisus au zis: să nu ucizi, să nu preacurvești, să nu furi, să nu hi mărturie mincinoasă;
19 Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, și să iubești pre vecinul tău ca însuți pre tine.
20 Zis-a lui tânărul: toate acestea le-am păzit din tinerețele mele; ce încă îmi lipsește?
21 Zis-au Iisus lui: de voești să fii desăvârșit, mergi, vindeți averile tale și le dà săracilor, și vei aveà comoară în cer, și vino, urmează mie.
22 Iar tânărul auzind cuvântul, s'a dus întristat, că aveà avuții multe.
23 Și Iisus au ziz ucenicilor săi: amin grăesc vouă, că, cu anevoe va intrà bogatul întru împărăția cerurilor.
24 Și iarăși grăesc vouă: mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decât bogatul a intră întru împărăția lui Dumnezeu.
25 Iar ucenicii lui auzind, s'au îngrozit foarte, zicând: dar cine poate să se mântuiască?
26 Iar Iisus căutând, au zis lor: la oameni aceasta este cu neputință, iar la Dumnezeu toate sunt cu putință.
27 Atunci răspunzând Petru, a zis lui: iată, noi am lăsat toate și am urmat ție; oare ce va li nouă?
28 Iar Iisus au zis lor: amin grăesc vouă, că voi cei cc ați urmat mie, întru a doua naștere, când va ședeà Fiul Omului pre scaunul slavei sale, veți ședeà și voi pre douăsprezece scaune, judecând pre cele douăsprezece seminții ale lui Israil.
29 Și tot cel ce a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau muiere, sau feciori, sau holde pentru numele meu, însutit va luà, și vieață veșnică va moștenì.
30 Și mulți dintâiu vor fi pre urmă, și de pre urmă întâiu.