Intrebări despre întâietate. Pentru scandal. Puterea de a legă și a dezlegă. Certarea greșalei fratelui. Iertarea greșalelor.
1 In ceasul acela s'au apropiat ucenicii către Iisus, grăind: oare cine este mai mare întru împărăția cerurilor?
2 Și chemând Iisus un prunc, l-au pus pre el în mijlocul lor,
3 Și au zis: amin grâesc, vouă: de nu vă veți întoarce și să vă faceți ca pruncii, nu veți intrà întru împărăția cerurilor?
4 Că cine se va smerì pre sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mâre în împărăția cerurilor.
5 Și cine va primì pre un prunc ca acesta întru numele meu, pre mine mă primește.
6 Iar cine va smintì pre unul dintr'acești mici, cari cred întru mine, mai de folos i-ar fi lui ca să'și spânzure o piatră de moară la grumazul lui și să se înnece întru adâncul mărei.
7 Vai lumei de smintele! Că nevoe este să vie smintelele; dar vai omului aceluia prin care vine sminteala!
8 Iar de te smintește pre tine mâna ta, sau piciorul tău, taie-le pre ele și le leapădă dela tine; mai bine îți este ție să intri în vieață șchiop sau ciung, decât două mâini sau două picioare având, să fii aruncat în focul cel veșnic.
9 Și ochiul tău de te smintește pre tine, scoale pre el și aruncă dela tine; mai bine este ție cu un ochiu să intri în vieață, decât amândoi ochii având, să fii aruncat, în gheena focului.
10 Căutați să nu defăimați pre vre unul acești mai mici; că zic vouă: că îngerii lor în ceruri pururea văd fața Tatălui meu, care este în ceruri.
11 Că au venit Fiul Omului să mântuiască pre cel pierdut.
12 Ce vi se pare vouă? De va aveà un om o sută de oi și se va râtăcì una dintr'însele, au nu lasă pre cele nouăzeci și nouă în munți, și mergând caută pre cea rătăcită?
13 Și de se va întâmplà s'o găsească pre ea, amin grăesc vouă, că se bucură de dânsa mai vârtos decât de cele nouăzeci și nouă, ce nu s'au rătăcit.
14 Așà nu este voea înaintea Tatălui vostru celui din ceruri, ca să piară unul dintr'acești mici.
15 Și dei ți va greșì ție fratele tău, mergi și'l mustră pre dânsul între tine și între el singur; deci, de le va ascultà, ai dobândit pre fratele tău.
16 Iar de nu le va ascultà, mai ià împreună cu tine încă pre unul sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să steà tot graiul.
17 Iar de nu'i va ascultà pre ei, spune-l soborului; și de nu va ascultà nici de sobor, să'ți fie ție ca un păgân, și vameș.
18 Amin grăesc vouă: ori câte veți legà pre pământ, vor fi legate în cer; și ori câte veți dezlega pre pământ, vor fi dezlegate în cer.
19 Iarăși amin grăesc vouă, că dacă doi din voi se vor unì pre pământ pentru tot lucrul ce vor cere, va fi lor dela Tatăl meu, carele este în ceruri.
20 Că unde sunt doi sau trei adunați întru numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor.
21 Atunci apropiindu-se către dânsul Petru, a zis; Doamne, de câte ori va greșì mie fratele meu și voiu iertà lui? Au doară până de șapte ori?
22 Grăit-au Iisus lui: nu'ți zic ție: până de șapte ori, ci: până de șaptezeci de ori câte șapte.
23 Pentru aceasta asemănatu-s'a împărăția cerurilor, omului împărat, care a vrut să ià seama slugilor sale.
24 Și începând el a luà seamă, au adus la dânsul pre un datornic cu zece mii de talanți.
25 Dar neavând el să'i plătească, a poruncit domnul lui să'l vânză pre el și pre muierea lui și pre copii și toate câte aveà, și să plătească.
26 Deci căzând sluga aceea, se închina lui, zicând: doamne, mai îngăduește-mă pre mine, si'ți voiu plătì ție tot.
27 Și milostivindu-se domnul slugei aceleia, l-a slobozit pre dânsul, și i-a iertat lui și datoria.
28 Iar ieșind sluga aceea, a aflat pre unul din soțiile sale, care erà dator lui o sută de dinari, și apucându'l pre ei îl sugruma, zicând: plătește'mi ce'mi ești dator.
29 Deci, căzând soția aceea la picioarele lui, îl rugă pre dânsul, zicând: mai îngăduește-mă pre mine și'ți voiu plătì.
30 Iar el, n'a vrut, ci ducându'l l-a băgat în temniță până când va plătì datoria.
31 Iar soțiile lui văzând cele ce s'au Iăcut, s'au întristat foarte, și venind au spus domnului lor toate cele ce s'au îăcut.
32 Atunci chemându'l pre el domnul lui i-a zis lui: slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat ție, pentrucă m'ai rugat;
33 Dar ție nu ți se cădeà să'ți fie milă de soția ta, precum și mie mia fost milă de tine?
34 Și mâniindu-se domnul lui, I-a dat pre el muncitorilor, până ce va plătì toată datoria lui.
35 Așà și Tatăl meu cel ceresc va face vouă, de nu veți iertà fiecare fratelui său, din inimile voastre, greșalele lor.