Trimiterea Apostolilor la propoveduire. Cinci pâini. Lepădarea de sine și luarea Crucei. Schimbarea la față. Lunatecul. Cearta pentru întâetate.
1 Și chemând pre cei doisprezece ucenici ai săi, le-au dat lor putere și stăpânire preste oi dracii și a vindecă boalele.
2 Și i-au irimes pre dânșii să propoveduiască împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pre cei bolnavi.
3 Și au zis către dânșii: nimic sa nu luați pre cale: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint, nici câie două haine să aveți.
4 Și ori în care casă veți intrà, acolo să petreceți, și de acolo să ieșiți.
5 Și ori câți nu vă vor primì pre voi, ieșind din cetatea aceea, și praful de pre picioarele voastre scuturați, întru mărturie asupra lor.
6 Și ieșind, umblau prin sate, binevestind și tămăduind pretutindenea.
7 Și a auzit Irod tetrarhul, toate cele ce se făceau de el, și nu se pricepeà, pentrucă unii ziceau, că Ioan s'a sculat din morți,
8 Iar alții, că Iie s'a arătat, iar alții, că urì proroc din cei de demult a înviat.
9 Și a zis Irod: pre Ioan eu l-am tăiat; dar acesta cine este, de care eu aud unele ca acestea? Și căutà să'l vază pre el.
10 Și întorcându-se Apostolii, au spus lui toate câte au tăcut. Și luându'i pre dânșii, s'au dus deosebi în loc pustiu al cetăței ce se chiamă Vitsaida.
11 Iar noroadele înțelegând, au mers după dânsul, și primindu'i pre dânșii, le grăià lor de împărăția lui Dumnezeu, și pre cei ce aveau trebuință de tămăduire, îi vindecă,
12 Iar ziua a început a se piecà și venind cei doisprezece, au zis lui: slobozește noroadele, ca mergând în se satele și în orașele cele de prin prejur, să găzduiască și să'și aîle hrană, că aici suntem în loc pusiiu.
13 Iar el au zis către dânșii; dațile lor voi! să mănânce. Iar ei au zis: nu este la noi mai mult decât cinci pâini și doi pești, tără decât să ne ducem noi și să cumpărăm la tot norodul acesta bucate.
14 Că erau ca cinci mii de bărbați. Și au zis către ucenicii săi: puneți'i pre dânșii cete, câte cincizeci
15 Și au făcut așà și i-au asezai pre toți.
16 Deci luând cele cinci pâini și cei doi pești, căutând la cer, le-au binecuvântai și ie-au frânt și le-au dat uceniciior să le pună înaintea norodului.
17 Și au mâncat și s'au săturat toți, și au luat din sfărâmiturile care rămăseseră lor, douăsprezece coșuri.
18 Și a fost când se ruga el deosebi, erau cu dânsul ucenicii lui, și i-au întrebat pre dânșii zicând: cine'mi zic noroadele că sunt?
19 Iar ei răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alții, liie; iar alții, cà proroc oarecare din cei de demult a înviat.
20 Și le-au zis lor: dar voi cine'mi ziceți că sunt? Iar Petru răspunzând a zis: Hrisiosul lui Dumnezeu.
21 Iar el certându'i pre dânșii, ie-au poruncit, nimănui, să nu spună aceasta,
22 Zicând: că se cade Fiului Omului multe a pătimi, și a se defăimà de Bătrâni și de Arhierei și de Cărturari, și a se omorì și a treia zi a învià.
23 Șt grăià către toți: oricine va voi să vie după mine, să se lepede de sine și; să'și ià crucea sa în toate zilele și sâ'mi urmeze mie.
24 Că cine va voì să'și mântuiască sufletul său, pierde'l-va pre el; iar cine'și va pierde sufletul său I pentru mîne, acesta îl va mântuì pre dânsul I
25 Că ce folos este omului de va dobândì lumea toată, iar pre sine se va pierde sau se va păgubì?
26 Că oricine se va rușinà de mine și de cuvintele mele, de ace sta Fiul Omului se va rușinà, când va venì întru slava sa și a Tatălui șl a sfinților îngeri.
27 Și vă grăiesc vouă cu adevărat: sunt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gustà moarte, până când vor vedeà împărăția Iu! Dumnezeu,
28 Și a fost după cuvintele acestea ca la opt zile, și luând pre Petru și pre Ioan și pre Iacov, s'au suit în munte să se roage..
29 Și s'a făcut, când se ruga el, chipul fetei lui altul și îmbrăcămintea lui albă, strălucind.
30 Și iată doi bărbați vorbiau cu dânsul, cari erau Moisì și Ilie,
31 Cari arătându-se în slavă; grăiau de ieșirea lui, care vreà să o plinească în Ierusalim:
32 Iar Petru și cei ce erau cu dânsul erau îngreuiați de somn, și deșteptându-se, au văzut slava lui, și pre cei doi bărbați stând împreună cu dânsul.
33 Și a fost când s'au despărțit ei dela dânsul, a zis Petru către Iisus: Învățătorule, bine este nouă a fi aici și să facem trei colibi ție și una lui Moisì și una lui fie, neștiind ce grăià.
34 Și acestea grăind el, s'a făcut nor, și i-a umbrit pre dânșii și s'au spăimântat când au intrat ei în nor.
35 Și glas a fost din nor, zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta să ascultați
36 Și după ce a fost glasul, s'au aflat Iisus singur. Și ei au tăcut și nimănui n'au spus în zilele acelea nimic din cele ce văzuseră.
37 Și a fost, a doua zi, pogorându-se ei din munte, l-a întâmpinat pre el norod mult.
38 Și iată, un bărbat din norod a strigat, grăind: învățătorule, rogu-te caută spre fiul meu, că unul născut îmi este mie.
39 Și iată, duh îl apucă pre el, și de năpraznă strigă; și'l zdrobește pre el cu spumă, și abia se duce dela el, sfărâmându'l pre el.
40 Și m'am rugat de ucenicii tăi să scoată, și n'au putut.
41 Iar Iisus răspunzând, au zis: o neam necredincios și îndărătnic, până când voiu fi cu voi și voiu suferì pre voi? Adu'mi pre fiul tău aici.
42 Și încă apropiindu-se el, l-a trântit pre el dracul și f-a scuturat. Iar Iisus au certat pre duhul cel necurat, și au tămăduit copilul, și l-au dat tatălui său.
43 Și se spăimântau toți de mărimea lui Dumnezeu. Și mirându-se toți de toate care au făcut Iisus, au zis către ucenicii săi:
44 Puneți voi în urechile voastre cuvintele acestea, că Fiul Omului se va dà în mâinile oamenilor.
45 Iar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, și erà acoperit de către dânșii, ca să nu'l priceapă; și se temeau să'l întrebe pre el de cuvântul acesta.
46 Și a intrat gând întru dânșii: cine ar fl dintru ei mai mare?
47 Iar Iisus știind gândul inimei lor, luând un prunc, l-au pus pre el lângă sine.
48 Și au zis lor: oricine va primì pruncul acesta întru numele meu, pre mine mă primește; și oricine mă va primì pre mine, primește pre cela ce m'au trimis pre mine; că cela ce este mai mic întru voi toți, acesta va fi mare.
49 Iar Ioan răspunzând, a zis Invățătorule, am văzut pre oarecare in numele tău scoțând draci, și l-am oprit pre el, că nu umblă pre urma ta cu noi.
50 Și au zis către el Iisus: nu'l opriți, că cel ce nu este împrotiva noastră, pentru noi este.
51 Și a fost când s'au împlinit zilele înălțărei lui, el și-au îndreptat fața ca să meargă în Ierusalim.
52 Și au trimis vestitori înaintea feței sale; și mergând au intrat într'un oraș al Samarinenilor, ca să'i gătească lui.
53 Și nu l-au primit pre dânsul, că fața lui erà mergând spre Ierusalim.
54 Și văzând ucenicii lui, Iacov și Ioan, au Doamne, voești să zicem ca să se pogoare foc din cer și să'i mistuiască pre ei, precum și Ilie a făcut?
55 Iar Iisus întorcându-se i-au certat pre dânșii și au zis: nu știți ai cărui duh sunteți voi;
56 Că Fiul Omului n'au venit să piarză sufletele oamenilor, ci să mântuiască. Și au mers într'alt sat.
57 Șt a fost când mergeau ei pre cale, a zis oarecine către el: Doamne, voiu să merg după tine, ori unde vei merge.
58 Și au zis Iisus lui: vulpile au vizuini și pasările cerului cuiburi, iar Fiul Omului n'are unde să'și plece capul.
59 Și au zis către altul: vino după mine. iar el a zis: Doamne, dă'mi voie întâi sa merg să îngrop pre iată! meu-
60 Iar Iisus au zis lui: lasă morții să'și îngroape pre morții lor, iar tu mergi de vestește împărăția lui Dumnezeu,
61 Și a zis și altul; voiu să merg după tine, Doamne, dar întâiu dă'mi voie să rânduesc cele ce sunt în casa mea.
62 Iar Iisus au zis către ei: nimeni punându'și mâna sa pre plug, și căutând înapoi, este îndreptat întru împărăția lui Dumnezeu.