Savlu prigonește biserica. Filip în Samaria. Simon Vrăjitorul. Petru și Ioan în Samaria. Începutul Simoniei. Famenul Candachiei ca pildă despre sporirea celor credincioși întru mântuire.
1 Qi Savlu erâ binevoind spre uciderea lui. Și s'a făcut în ziua aceea goană mare asupra bisericei cei din Ierusalim; și toți s'au risipit prin ținuturile Iudeei și ale Samariei, afară de apostoli.
2 Și au îngropat pre Ștefan bărbați cucernici, și au făcut plângere mare preste dânsul.
3 Și Savlu strică biserica, mergând prin case, și fârînd bărbați și muieri îi dâ la temniță.
4 Deci ei risipindu-se, treceau binevestind cuvântul.
5 Iar Filip pogorându-se în cetatea Samariei, propoveduiâ lor pre Hristos.
6 Iar norodul luâ aminte cu un cuget la cele ce se grăiâ de Filip, auzind și văzând semnele care le făceâ.
7 Pentrucă din mulți, cari aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ieșau; și mulți slăbănogi și șchiopi s'au vindecat.
8 Și s'a făcut bucurie mare în cetatea aceea.
9 Iar un bărbat oarecare anume Simon, erâ mai înainte în cetate vrăjind și amăgind neamul Samariei, zicând cum că ar el oarecare mare.
10 La care luau aminte toți, de la mic până la mare, zicând: acesta este puterea lui Dumnezeu cea mare.
11 Și! luau aminte la el, pentrucă de multă vreme cu vrăjile i-a fost amăgit pre ei.
12 Iar dacă au crezut lui Filip, care propoveduia de împărăția lui Dumnezeu și de numele lui Iisus Hristos, s'au botezat bărbați și muieri.
13 Atunci și Simon acela a crezut și botezându-se petrecea cu Filip, și văzând puterile cele mari și semnele ce se făceau, spăimântându-șe, se mirà.
14 iar auzind apostolii cei din Ierusalim, cum că a primit Samaria cuvântul lui Dumnezeu, au trimes către dânșii pre Petru și pre Ioan.
15 Cari pogorându-se, s'au rugat pentru ei, ca să iâ Duh Sfânt. 15. Pentrucă încă nici preste unul dintru ei nu se pogorîse, ci numai botezați erau întru numele Domnului Iisus.
16 Pentrucă încă nici preste u zut cu el. nul dintru ei nu se pogorîse, ci nu 32. Iar cuvântul scripfurei care ci mai botezafi erau întru numele Dom teâ erâ acesta: ca o oaie spre junnului Iisus. ghlere s’au adus; și ca un miel îna
17 Atunci puneau mâinile preste ei, și luau Duh Sfânt.
18 Și văzând Simon că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, a adus lor bani,
19 Zicând: dați și mie această putere, ca ori pre care voiu pune mâinile să iâ Duh Sfânt.
20 Iar Petru a zis către el: argintul tău să fie cu tine întru pierzare, căci ai socotit că darul lui Dumnezeu cu bani se agonisește.
21 Nu este ție parte nici soartă întru cuvântul acesta; pentrucă inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22 Pocăește-te drept aceea, de răutatea ta aceasta, și te roagă lui Dumnezeu, ca doară s'ar iertă ție cugetul inimei tale.
23 Pentrucă întru amărăciune a fierei și întru legătură a nedreptăței te văd că ești.
24 Și răspunzând Simon, a zis: rugați-vă voi pentru mine către Domnul, ca nimic dintr'acestea care ați zis să nu vie asupra mea.
25 Deci ei mărturisind și grăind cuvântul Domnului, s'au întors în Ierusalim, și în multe sate de ale Samarinenilor au binevestit. 25. Și îngerul Domnului a grăit către Filip.zicând: scoală-te și mergi spre amiazăzi la calea ce se pogoară din Ierusalim în Gaza, aceasta este pustie.
26 Și îngerul Domnului a grăit către Filip, zicând: scoală-te și mergi spre amiazăzi pe calea ce se pogoară din Ierusalim în Gaza, aceasta este pustie.
27 Și sculându-se a mers; și iată un bărbat Arap, famen, puternic al Candachiei, împărătesei Arapilor, care eră preste toate vistieriile ei, care a fost venit să se închine în Ierusalim.
28 Și erâ întorcându-se, și șezând în căruța sa, citea pre prorocul Issia.
29 iar duhul a zis lui Filip: apropie-te și te lipește de căruța aceasta.
30 Și alergând Filip, i-a auzit cetind el pre prorocul Isaia, și a zis: oare înțelegi cele ce citești?
31 Iar el a zis: cum voiu putea, de nu mă va povățuî cinevâ? Și a rugat pre Filip de s'a suit și a șezut cu ei.
32 Iar cuvântul scripfurei care citea erâ acesta: ca o oaie spre junghiere s'au adus; și ca un miel înaintea celui ce tunde pre el fără de glas, așa nu' și deschide gura sa.
33 Intru smerenia lui judecata lui s'a ridicat; și neamul lui cine îl va spune? Că se ridică dela pământ vieața lui.
34 Și răspunzând famenul lui Filip, a zis: rogu-te, pentru cine zice prorocul acestea? Pentru sine, sau pentru altcinevâ?
35 Și deschizând Filip gura sa, și începând din scriptura aceasta, a binevestit lui pre Iisus.
36 Și mergând ei pre cale, au venit la oarecare apă, și a zis famenui: iată apă; ce mă oprește a mă boteză?
37 Iar Filip a zis lui: de crezi din toată inima ta, cu putință este. Și el răspunzând, a zis: crez că Fiul lui Dumnezeu este Iisus Hristos.
38 Și a poruncit să steâ căruța; și s'au pogorît amândoi în apă, și Filip și famenul; și 1-a botezat pre el.
39 Iar dacă au ieșit din apă, Duhul Domnului au răpit pre Filip, și nu l-a mai văzut pre el famenui; și mergea în calea sa bucurându-se.
40 Iar Filip s'a aflat în Azot; și trecând, binevesteâ în toate cetățile, până a venit ei ia Chesariea.