Cuvântarea lui Ștefan înaintea Sinedriului: Moisì și legea. Solomon și biserica lui. Mărturisește slava lui Hristos. Uciderea lui cu pietre.
1 Qi a zis arhiereul: oare acestea așâ Ysunt?
2 Iar el a zis: bărbați frați și părinți, ascultați: Dumnezeul slavei s’au arătat părintelui nostru Avraam, când erà în Mesopotamia, mai înainte până a locuì el în Harran.
3 Și au zis către dânsul: ieși din pământul tău și din rudenia 'a și vino în pământul care voiu arăta ție.
4 Atunci ieșind din pământul Haldeilor, a locuit în Harran și de acolo, după ce a murit tatăl lui, l-au mutat pre eî în pământul acesta, întru care voi acum locuiți.
5 Și nu i-au dat lui moștenire într’însul, nici un pas de picior, și au făgăduit că i’l va dà lui spre stăpânire pre el și seminției lui după dânsul, neavând el fiu.
6 Și au grăit așâ Dumnezeu: că va fi sămânța lui nemernică în. pământ strein și o vor robi pre ea, și o vor chinui ani patru sute.
7 Și neamul la care vor sluji, îl voiu judecă eu, au zis Dumnezeu. Și după acestea vor ieșî și vor sluji mie în locul acesta.
8 Și i-au dat lui așezământul fălerei împrejur, și așâ a născut pre Isaac și 1-a tăiat împrejur pre el în ziua a'opia, și Isaac a născut pre Iacov și Iacov pre cei doisprezece patriarhi.
9 Și patriarhii pismuind pre
10 iosif, l-au vândut la Eghipet, și erâ Dumnezeu cu dânsul. 10. Și l-au scos pre el din toate necazurile lui, și i-au dat lui har și înțelepciune înaintea lui Faraon împăratul Eghipetului, și 1-a pus pre el povățuitor preste Eghipet și preste toată casa lui.
11 Și a venit foamete preste tot pământul Eghipetului și al lui Hanaan, și necaz mare, și nu aflau de mâncat părinții noștri.
12 Și auzind îacov că sunt bucate în Eghipet, a trimis pre părinții noștri întâiu.
13 Și înir'al doilea rând s'a arătat Iosiî fraților lui, și s'a făcut lui Faraon arătat neamul lui Iosiî.
14 Și trimițând Iosif, a chemat pre tatăl său iacov, și toaîă rudenia lui, cu suflete șaptezeci și cinci.
15 Și s'a pogorît Iacov în Eghipet și a murit, el și părinții noștri.
16 Pentrucă încă nici preste u zut cu el. nul dintru ei nu se pogorîse, ci nu 32. Iar cuvântul scripfurei care ci mai botezafi erau întru numele Dom teâ erâ acesta: ca o oaie spre junnului Iisus. ghlere s’au adus; și ca un miel îna
17 Iar cum se apropia vremea făgăduinței, care s'au jurat Dumnezeu lui Avraam, s crescut norodul și s'a înmulțit în Eghipet.
18 Până ce s'a sculat alt împărat, care nu știâ pre Íosif,
19 Acesta nedreptățind neamul nostru, a silit pre părinții noștri, ca să lepede pruncii lor, să nu vieze.
20 Intru care vreme s'a născut Moisi și erâ plâcut lui Dumnezeu, care s'a hrănit luni trei în casa tatălui său;
21 Și lepădându-se el,!«a luat lata lui Faraon și l-a crescut pre el ei’și fecior.
22 Șt s'a învățat Moisî toată înțelepciunea Eghiplenilor și eră puternic în cuvinte și în fapte.
23 Iar când se împliniau Iu! oatruzecl de ani, s'a suit în inima lui ca să cerceteze pre frații săi fiii lui Israii.
24 Și văzând pre oarecare pătimind strâmbăiate, l-a apărat și a făcut izbândă celui asuprit, ucizând pre eghiptean.
25 Și gândiâ cum că pricep frații lui că Dumnezeu prin mâna lut dă lor mântuire, iar ei n'au înțeles.
26 Și a doua zi s'a arătat lor, sfădindu-se ei, și i-a îndemnat spre pace zicând: bărbați, frați sunteți voi, pentruce faceți strâmbătate unul altuia?
27 Iar cel ce îăceâ strâmbătate aproapelui, l-a împins pre el, zicând: cine te-a pus pre tine domn și judecător preste noi?
28 Au voiești tu să mă omori, I precum ai omorît ieri pre eghipteanuî?
29 Și a fugit Moisî pentru cuvântul acesta și s'a făcut nemernic în pământul lui Madiam, unde a născut doi fii.
30 Și după ce s'au împlinit patruzeci de ani, s'a arătat lui în pustia muntelui Sina îngerul Domnului în para focului rugului.
31 Iar Moisi si văzând, s'a minunat de vedenie și apropiindu-se el să iâ aminte, s'a făcui glasul Demnului către el:
32 Eu sunt Dumnezeul părinților tăi. Dumnezeul lui Âvraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. Și cutremurându-se Moisi nu cuteza să caute.
33 Și au zis lui Domnul: dezleagă încălțămintea picioarelor tale, pentrucă locul întru care stai, pământ sfânt este.!
34 Văzând am văzut chinuirea norodului meu celui din Eghipet și i suspinul lor am auzit și m'am poț pogorit să'i scot pre ei. Și acum vino I să te trimit în Eghipet.
35 Pre acest Moisî de care s'a lepădat, zicând: cine te-a pus pre tine domn și judecător? Pre acesta Dumnezeu, domn și izbăvitor l-au trimis prin mâna îngerului celui ce s'a arătat lui în rug.
36 Acesta i-a scos pre ei, făcând minuni și semne în pământul Eghipetului și la marea Roșie și în pustie ani patruzeci.
37 Acesta este Moisî cel ce a zis fiilor lui Israil: prorocva ridica vouă Domnul Dumnezeul vostru dintre frații voștri, ca mine, pre el să ascultați.
38 Acesta este cela ce a fost întru adunare în pustie cu îngerul care grăia lui în muntele Sina, și cu părinții noștri, care a primit cuvinte vii să ne dea nouă.
39 De care n'au vrut să fie ascultători părinții noștri, ci l-au lepădat și s'au întors cu inimile lor în Eghipet,
40 Zicând lui Aaron: fă nouă dumnezei, cari vor merge înaintea noastră, pentrucă Moisî acesta, care ne-a scos pre noi din pământul Eghipefuîui, nu știm ce i s'a întâmpla! lui.
41 Și au făcut vițel în zilele acelea, și au adus jertfă idolului și se veseiiau întru lucrurile mâinilor sale.
42 Și s'au întors Dumnezeu și i-au dat pre ei să slujiască oștei cerului, precum este scris în cartea prorocilor: au junghieri și jertfe ați adus mie ani patruzeci în pustie, casa lui Israil?
43 Și ați luat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru Remîan, chipurile care le-ați făcut să vă închinați lor, și voiu mutâ pre voi dincolo de Vavilon.
44 Cortul mărturiei erâ întru părinții noștri în pustie, precum au rânduit cel ce grăiâ lui Moisî, facă pre el după asemănarea care a văzut.
45 Pre care l-au și adus primindu'l părinții noștri cu Isus întru stăpânirea neamurilor, pre care leau gonit Dumnezeu dela fata părinților noștri, până în zilele lui David;
46 Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să afle locaș Dumnezeului tui îacov.
47 Iar Solomon i-a zidit lui casă.
48 Iar cel prea Înalt nu în locașuri făcute de mâini iocuește, precum prorocul zice:
49 Cerul este mie scaun și pământul razim picioarelor mele; ce casă îmi veți zidi mie? Zice Domnul; sau care este locul odihnei mele?
50 Au nu mâna mea a făcut acestea toate?
51 Voi cei tari în cerbice șl netăieți împrejur la inimă și la urechi pururea împrotiva Duhului Sfânt stați; precum părinții voștri, așâ și voi.
52 Pre care din proroci n'au gonit părinții voștri? Și au omorît cei ce mai 'nainte veștiau de venirea celui drept, căruia acum voi vânzători și ucizători v'ați făcut.
53 Cari ați luat legea întru rânduieli ale îngerilor și nu o afi păzit.
54 Și ei auzind acestea, crăpau în inimile lor, șf scârșniau cu dinții împrotiva lui.
55 Iar Ștefan fiind plin de Duh Sfânt, căutând la cer, a văzut slava lui Dumnezeu, și Iisus stând deadreapta lui Dumnezeu.
56 Și a zis: iată, văd cerurile deschise, și pre Fiul Omului stând deadreapia lui Dumnezeu.
57 Iar ei strigând cu glas mare, și-au astupat urechile lor, și au năvălit toți cu un cuget asupra lui.
58 Și scofându'l afară din cetate, îl ucideau cu pietre; și mărturii și-au pus hainele sale lângă picioarele unui tânăr ce se chemă Savlu.
59 Și ucideau cu pietre pre Ștefan, care se rugâ și ziceâ: Doamne Iisuse, primește duhul meu.
60 Și îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socotî lor păcatul acesta. Și aceasta zicând, a adormit.