Anania și Sapfira. Apostolii aruncați în temniță și mântuiți prin minune. Cu toate amenințările Arhiereilor ei nu încetează a propoveduì. Gamaliel.
1 Iar un om oarecare, anume Anania, împreună cu Sapfira muierea sa, și-a vândut țarina,
2 Și a ascuns din preț, știind și muierea lui, și aducând o parte oarecare, o a pus la picioarele apostolilor.
3 Iar Petru a zis: Anania, pentruce a umplut satana inima ta, să minți tu Duhului Sfânt, și să ascunzi din prețul țarinei?
4 Au nu rămâind, tie rămânea? Și vânzându-se, întru a ta stăpânire erâ? Căci ai pus întru inima ta lucru acesta? N'ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5 Iar Anania auzind cuvintele acestea, căzând, a murit; și s'a făcut frică mare preste toți cei ce auziau acestea.
6 Și sculându-se cei mai tineri, l-au luat pre el, și scoțându'l l-au îngropat.
7 Și a fost după ce a trecut ca trei ceasuri, și muierea lui neștiind ceeace se făcuse, a intrat.
8 Iar Petru a zis ei: spune mie de ați vândut întru atâta țarina? Iar ea a zis: cu adevărat, întru atâta.
9 Iar Petru a zis către dânsa: căci v'ați vorbit între voi a ispiti Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce au îngropat pre bărbatul täu lângă ușe, și fe vor scoate și pre tine.
10 Și a căzut îndatăș la picioarele lui, și a murit: și intrând tinerii, o au aflat moartă, și scoțându-o, o au îngropat lângă bărbatul ei.
11 Și s'a făcut frică mare preste toată biserica, și preste toți cei ce auzeau acestea.
12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne și minuni multe întru norod; și erau toți cu un gând în pridvorul lui Solomon,
13 Iar din ceilalți nimeni nu cuteza să se lipească de ei; ci îi mărea pre ei norodul.
14 Și mai vârtos se adăogau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei.
15 Cât și pre ulițe scoteau pre cei bolnavi, și îi puneau pre paturi și pre năsălii, ca venind Petru măcar umbra lui să umbreze pre vre unul dintru ei.
16 Și se adună și mulțimea din cetățile cele de primprejur în Ierusalim, aducând pre cei bolnavi, și pre cei chinuiți de duhurile cele necurate; cari se făniăduiau fofi.
17 Și sculându-se arhiereul și toți cei ce erau cu dânsul, (fiind ei eres ai Saducheilor), s'au umplut de pismă,
18 Și și-au pus mâinile lor preste apostoli, și i-au pus pre ei în paza de obște.
19 Iar îngerul Domnului noaptea a deschis ușile temniței, și scoțându'i pre dânșii, a zis:
20 Mergeți și stând grăiți în biserică norodului toate cuvintele vieței acesteia.
21 Și auzind aceasta, au intrat de dimineață în biserică, și învățau. Iar venind arhiereul și cei ce erau cu el, au adunat soborul, și pre toți bătrânii fiilor lui Israil, și au trimes la temniță să'i aducă pre dânșii.
22 Iar slugile mergând, nu i-au ailat pre el în temniță, și întorcându-șe, au spus,
23 Zicând: temnița o am găsit încuiată cu toată întărirea, și pre strejari stând înaintea ușilor; iar deschizând, în lăuntru pre nimeni n'ăm aflat.
24 Și dacă auziră cuvintele acestea preotul Voevodul bisericei și arhiereul, se mirau de dânșii ce va sa fie aceasta.
25 îar viind oarecare le-a spus lor, zicând: iată bărbații pre care i-ați pus în temniță, sunt în biserică stând, și învățând pre norod.
26 Atunci mergând Voevodul bisericei cu slugile, i-au adus pre ei nu cu silă; că se temeau de norod, să nu'i ucidă cu pietre.
27 Și aducându'i pre ei, i-au pus în sobor, și i-a întrebat arhiereul,
28 Zicând: au nu cu poruncă v'am poruncit vouă să nu învățați în numele acesta? Și iată, ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră, și veți să aduceți asupra noastră sângele omului acestuia.
29 Iar răspunzând Petru și ceilalți apostoli, au zis: trebuie a ascultă pre Dumnezeu mai mult decât pre oameni.
30 Dumnezeul părinților noștri au sculat pre Iisus, pre care voi l-ați omorît, și spânzurându'l pre lemn.
31 Pre acesta, Dumnezeu, începător și Mântuitor l-au înălțat cu dreapta sa, ca să deâ pocăință lui Israil, și iertare păcatelor.
32 Și noi suntem lui marturi cuvintelor acestora; precum și Duhul Sfânt, pre care l-au dat Dumnezeu celor ce'l ascultă pre ei.
33 Iar ei auzind, foarte se mâniau, și se sfătuiau să'i omoare pre dânșii.
34 Și sculându-se oarecare Fariseu în sobor, anume Gamaliil, învățător de lege, cinstit la tot norodul, a poruncit ca să fie apostolii puțin cevà afară.
35 Și a zis către dânșii: bărbați Israilteni, luați-vă aminte vouă de oamenii aceștia, ce veți să faceți.
36 Pentrucă mai 'nainte de zilele acestea s'a sculat Tevda, zicând cum că el este oarecare mare; lângă care s'a lipit un număr de bărbați, ca la patru sute, care s'au omorii, și toți câți ascultau pre ei s'au risipit și s'au făcut întru nimic.
37 După acesta s'a sculat Iuda Galileanul în zilele scrisorei, și a despărțit norod mult, după dânsul, și acela a pierit, și toți câți ascultau pre el s'au risipit.
38 Și acum zic vouă: feriți-vă de oamenii aceștia, și lăsați pre ei; căci de va fi dela oameni sfatul acesta sau lucrul acesta, se va risipi.
39 Iar de este dela Dumnezeu, nu veți puteâ să'i risipiți, ca nu cumva și luptători de Dumnezeu să vă faceți.
40 Și au ascultat pre el, și chemând pre apostoli, bătându-i le-au poruncit să nu grăiască în numele lui Iisus și i-au slobozit pre ei. 4!. Deci ei se duceau, bucurându-se dela fața soborului, căci pentru numele lui s'au învrednicit a se necinsti.
41 Deci ei se duceau, bucurându-se dela fața soborului, căci pentru numele lui s'au învrednicit a se necinsti.
42 Și toată ziua în biserică și prin case, nu încetau a învăță și a binevestî pre Iisus Hristos.