Prigonirea Apostolilor de Iudei. Mărturisirea lui Petru despre puterea și darul lui Hristos. Mulțămirea bisericei pentru îndrăzneala și credința Apostolilor. Unirea și dragostea în Biserică.
1 Și grăind ei către norod, venit-au asupra lor preoții și Voevodul bisericei și Saducheii.
2 Părându-le rău pentrucă învățau ei pre norod, și vesîiau întru Iisus învierea cea din morți.
3 Și și-au pus pre dânșii mâinile, și i-au pus pre ei!a pază până adoua zi, că erâ seară.
4 îar mulți din cei ce auzise cuvântul, au crezul, și s'a făcut numărul bărbaților ca ia cinci mii.
5 Și a fost a doua zi de s'au adunat boierii si bătrânii și Cărturarii în Ierusalim.
6 Și Ana Arhiereul și Caiafa și îoan, Alexandru și câți erau din neamul arhieresc.
7 Și puindu'i pre ei în mijloc, i-au întrebat: cu ce putere sau înifalcui nume, ați îăcut voi aceasta?
8 Atunci Petru, umplându-se de Duhul Sîânt, a zis către dânșii: boierii norodului și bătrânii lui Israil,
9 De vreme ce noi astăzi suntem întrebați pentru facerea de bine a unui om bolnav, întru cine acesta s'a mântuit;
10 Cunoscut să fie vouă tuturor și la tot poporul lui Israil, că întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul pre care voi l-ați răstigni!, pre care Dumnezeu l-au învieaî din morți, întru acela acesta stă înaintea voastră sănătos. îl.
11 Aceasta este piatra care nu s'a băgat în seamă de către voi ziditorii, care s'a făcut în capul unghiului.
12 Și nu este întru alt întru nimic mântuire, pentrucă nici nume este altul supt cer dat întru oameni, întru care trebue să ne mântuim noi.
13 Și văzând îndrăznirea lui Petru și a lui îoan, și știind că oameni necărturari sunt și proști, se mirau, și îi cunoșteau pre dânșii că, cu Iisus fuseseră.
14 Iar văzând pre omul cel tămăduit cu ei stând, nimic n'aveau a zice împroiivă.
15 Ci poruncindu-le lor să lasă afară din sobor, vorbiau întru sine zicând:
16 Ce vom face oamenilor acestora? Căci cum că s'a făcut semn cunoscut prin ei, este arătat iuiuror celor ce locuesc în Ierusalim și nu putem tăgăduî.
17 Ci ca nu mai mult să se lățească în norod, cu înfricoșare să'i înfricoșăm pre ei, ca mai mult să nu grăiască în numele acesta nici unui din oameni.
18 Și chemându'i pre ei, le-au poruncit lor ca nicidecum să nu mai grăiască nici să învețe în numele lui Iisus.
19 Iar Petru și Îoan răspunzând, au zis către dânșii: de este drept înaintea lui Dumnezeu a ascultă pre voi mai vârtos decât pre Dumnezeu, judecați.
20 Pentrucă nu putem noi cele ce am văzut și am auzit să nu le grăim.
21 Iar ei înfricoșindu'i pre dânșii, i-au slobozit, nimic aflând cum i-ar pedepsi pre ei, pentru norod; că toți proslăviau pre Dumnezeu pentru ceeace s'a făcui.
22 Pentrucă mai mult decât de patruzeci de ani erâ omul acela, întru care se făcuse semnul acela a iămăduirei.
23 Iar după ce i-au slobozit, au venit la ai săi, și le-au spus câte au zis către dânșii Arhiereii și bătrânii.
24 Iar ei auzind, toți dimpreună au ridicat glas către Dumnezeu, și au zis: Stăpâne, tu Dumnezeule, cel ce ai făcut cerul și pământul, și marea, și toate cele ce sunt într'însele;
25 Carele ai zis prin gura lui David, robului tău: pentruce s'au întărâtat neamurile, și noroadele au cugetat cele deșarte?
26 Sfăfut-au de fată împărații pământului, și boierii s'au adunat împreună asupra Domnului, și asupra unsului lui.
27 Că s'au adunat cu adevărat, în cetatea aceasta asupra sfântului tău Fiu Iisus, pre care l-ai uns, Irod și Pilat din Pont, cu neamurile și cu noroadele lui îsrail.
28 Să facă câte mâna fa și sfatul tău mai înainte a rânduit să fie.
29 Și acum, Doamne, caută împrotiva îngrozirilor lor, și dă robilor tăi cu toată îndrăzneala să grăiască cuvântul tău,
30 Când vei întinde mâna la spre tămăduire, și semne și minuni să se facă prin numele sfântului tău Fiu Iisus.
31 Și rugându-se ei, s'a clătit locul unde erau adunați; și s'au umplut fofi de Duhul Sfânt, și grăiau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăznire.
32 Iar inima și sufletul mulțime! celor ce au crezul, erâ unul; și nici unul nu ziceâ că dintru averile lui este cevâ al său; ci erau lor toate de obște.
33 Și cu mare putere mărlurisiau apostolii de învierea Domnului Iisus; și mare dar erâ presteei tot,
34 Și nimeni nu erâ lipsit între ei; că toți carii aveau farini sau case vânzându-Se, aduceau preturile celor vândute.
35 Și le puneau la picioarele aposfoiilor, și se dâ la fiecare după cum cineva aveâ trebuință.
36 Iar Iosi cel ce s'a numit Varnava de apostoli, (care se tâlcuește, Fiul mângâierei) Levit, Critean de neam,
37 Având el țarină, vânzând a adus prețul și 1-a pus ia picioarele apostolilor.