Turburarea din Tesalonic din pricina propoveduirei lui Pavel. El trece în Veria și apoi în Atena. Cuvântarea lui Pavel înaintea Areopagului.
1 Și trecând prin Amfipoli și Apolonia, au venit în Tesalonic, unde erà sinagoga Iudeilor;
2 Și după obiceiul său Pavel a intrat la ei, și în trei sâmbete s'a întrebat cu ei din scripturi.
3 Dovedind și arătându-le că se cădeâ lui Hristos să pătimească și să învieze din morți, și cum că acesta este Hristos Iisus, pre care u vestesc vouă.
4 Și unii dintr'înșii au crezut și s'au înșoțit cu Pavel și cu Sila, și mulțime multă din Elinii cei nici și din femeile cele de frunte nu puține.
5 Iar Iudeii cei necredincioși, umplându-se de pismă și luând lângă €i pre niște oameni răi din cei proști și făcând gloată, au întărâtat cetatea, și năvălind asupra caset lui lason, căutau să'i scoată pre ei la norod.
6 Și neafiându'i pre ei, trăgeau pre iâson și pre unii din frați la mai marii cetăței, strigând: că cei ce au turburat toată lumea, aceștia și aicea au venit;
7 Pre cari i-a primit îason și a“ceștia împrotiva Chesarului fac, zicând că este alt împărat Iisus.
8 Și au turburat pre norod și pre mai marii cetăței, cari auziau acestea.
9 Și luând multe dela lason și dela ceilalți, i-au slobozit pre ei.
10 Și frații îndată noaptea au trimes pre Pavel și pre Sila la Veria; cari mergând, au intrat în sinagoga Iudeilor,
11 Și aceștia erau mai de bun neam decât cei din Tesaîonic, cari au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele cercând scripturile de sunt acestea așâ.
12 Mulți dar dintru dânșii au crezut și din femeile Elinilor cele de cinste, și din bărbați nu puțini.
13 Și dacă au înțeles Iudeii cei din Tesaîonic că și în Veria s'a vestit de Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo, turburând noroadele.
14 Și îndată atunci frații au trimes pre Pavel să meargă spre mare și au rămas Sila și Timotei acolo.
15 Iar cei cegrijiau să scape pre Pavel, l-au dus pre el până la Atena, și luând poruncă către Sila și Timotei, ca, cum mai curând să vie la el; s'au dus.
16 Iar în Atena așiepiându'i pre ei Pavel, se întărâtă întru dânsul duhul lui, văzând cetatea plină de idoli.
17 Drept aceea se întrebă în sinagogă cu Iudeii, și cu cei credincioși, și în târg în toate zilele cu cei ce se întâmplau.
18 Iar unii din filozofii Epicuri și Stoici se priciau cu el. Și unii ziceau: oare ce voiește acest sămănător de cuvinte să grăiască? Iar alții, se pare că de streini dumneș zei este vestitor; căci pre Iisus și învierea lui binevesteâ lor.
19 Și prinzându'l pre dânsul, l-au dus la' Ariopag, zicând: oare putem a înțelege ce este această învățătură nouă, care de tine se grăiește?
20 Pentrucă streine oarecare bagi înauzurile noastre; drept aceea voim să știm ce vor să fie acestea
21 (Că Atinenii toți și cei streini cari mergeau acolo, la nimic alt nu se zăbovtau, fără numai a zice sau a auzî cevâ nou).
22 Și stând Pavel în mijlocul Ariopagului, a zis: bărbați Atineni, întru toate vă văz pre voi ca și cum ați fi mai cucernici.
23 Pentrucă, trecând și privind închinăciunile voastre, am aflat și un jertfelnic, întru care era scris: Necunoscutului Dumnezeu. Pre care dar necunoscându'l voi îi cinstiți, pre acesta eu îl vestesc vouă.
24 Dumnezeu care au făcut lumea și toate cele ce sunt într'însa, acesta fiind Domnul cerului și ai pământului, nu în biserici făcute de mâini locuește;
25 Nici de mâini omenești se slujește, având trebuință de cevâ, de vreme ce el dă tuturor vieață și suflare și toate;
26 Și au făcut dintr'un sânge tot neamul omenesc, să locuiască preste țoală fața pământului, așezând vremile cele mai 'nainte rânduite și hotarele locuinței lor;
27 Ca să caute pre Domnul ca doară î-ar simți pre ei și l-ar afla, măcar că nu este departe de fiecare din noi;
28 Căci întru dânsul viem și ne mișcăm și suntem; precum și oare cari din poeticii voștri au zis: că al lui și neam suntem.
29 Deci de vreme ce neamul lui Dumnezeu suntem, nu suntem datori a socoti cum că Dumnezeu este asemenea aurului, sau argintului, sau pietrei care este cioplitură a meșteșugului și a gândului omului.
30 Deci anii neștiinței acesteea trecându'i cu vederea Dumnezeu, acum poruncește tuturor oamenilor pretutindenea să se pocăiască;
31 Pentrucă au pus ziuă, întru care va să judece lumea întru dreptate prin bărbatul pre care mai 'nainte l-au rânduit; dând credință tuturor, înviindu'l pre dânsul din morți.
32 Iar auzind de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: te vom auzî iarăș pre tine pentru aceasta.
33 Și așâ Pavel a ieșit din mijlocul lor.
34 Iar oarecari bărbați îipindu-se de el, au crezut; între cari erâ și Dionisie Âreopaghitul și o femeie anume Damaris și alții împreună cu dânșii.