Pavel în Macedonia Propoveduirea, minunile și suferințele lui.
1 Și a sosit în Dervi și în Listra; și iată, un ucenic oarecare erà acolo, anume Timotei, fiul unei muieri Iudee credincioase; iar tatăl lui, Elin,
2 Care se mărturisiâ de frații cei ce erau în Listra și Iconia.
3 Pre acesta a voit Pavel să meargă împreună cu el; și luându'l 1-a tăiat împrejur pre el pentru Iudeii cei ce erau în locurile acelea; pentrucă știau toți pre tatăl lui că eră Elin.
4 Și cum treceau prin cetăți, ie dâ învățătură să păzească dogmele cele rânduite de apostoli și de băirânii cei din Ierusalim.
5 Deci bisericile se întăriau cu credința, și prisosiau cu numărul în toate zilele.
6 Și trecând prin Frlghia și prin ținutul Galatiei, fiind opriți de Sfântul Duh a grăî cuvântul în Asia.
7 Venind spre Misia, se ispitiau a merge spre Vifinia; și nu i-a lăsat pre ei Duhul.
8 Și trecând Misia, s'au pogorît în Troada.
9 Și vedenie noaptea s'a arătat lui Pavel: un bărbat Machedonean erâ stând, rugându'l pre el, și zicând: trecând în Machedonia, ajută-ne nouă.
10 Iar dacă a văzut vedenia, îndată am cercat să ieșim în Machedonia, socotind că ne chiamă pre noi Domnui să le binevesfim lor.
11 Drept aceea pornind dela Troada, am mers drept ia Samotrachi, și a doua zi la Neapoli;
12 Și de acolo la Filippi, care este cetatea cea dintâi a părței acesteia a Machedoniei, colonie; și eram într'această cetate petrecând câtevă zile.
13 Și în ziua sâmbetelor am ieșit afară din cetate lângă rîu, unde se obișnuiâ a îi rugăciune; și șezând, grâiam femeilor celor ce se adunaseră.
14 Și o femeie anume Lidis, care vindea pânze mohorâte, din cetatea Halirilor, cinstind pre Dumnezeu, ascultă; căreia Domnul au deschis inima ca să iâ aminte la cele ce se grăiau de Pavel.
15 Și dacă s'a botezat ea și casa ei, s'a rugat zicând: de m'ați judecat pre mine a îi credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneți. Și ne-a silit pre noi.
16 Și a fost când mergeam noi la rugăciune, oarecare siujnică având duh pitonicesc ne-a întimpinaf pre noi, care dobândă multă dă stăpânilor ei, vrăjind:
17 Aceasta urmând lui Pavel și nouă, strigă, zicând: acești oameni robii lui Dumnezeu celui de sus sunt, cari vestesc vouă calea mântuirei.
18 Și aceasta făceà în multe zile. Iar supărându-se Pavel și întorcându-se a zis duhului: poruncescu-ți ție întru numele lui Iisus Hristos, să ieși dintr'însa. Și a ieșit într'acel ceas.
19 Și văzând stăpânii ei, că s'a dus nădejdea câștigului lor, prinzând pre Pavel și pre Sila, i-au dus în târg la cei mai mari.
20 Și ducându'i pre ei la voivozi, au zis: acești oameni turbură cetatea noastră, Iudei fiind,
21 Și vestesc obiceiuri care nu este slobod nouă a le primi!, nici a le face, Romani fiind noi.
22 Și s'a ridicat norodul asupra lor; și voivozii rupSndu-le lor hainele, au poruncit să'i bată cu toiege.
23 Și multe lovituri dându-le lor, i-au băgat în temniță, poruncind temnicerului prea bine să'i păzească pre ei;
24 Care poruncă ca aceea luând, i-a pus pre ei în temnița cea mai din lăuntru, și picioarele lor le-a băgat în gros.
25 îar în miezul nopții Pavel și Sila rugându-se, lăudau pre Dumnezeu; și îi auziau pre dânșii cer legați.
26 Și fără de veste s'a făcut cutremur mare, cât s'au clătit temeliile temniței; și numai decât s'au deschis toate ușile, și legăturile tuturor s'au dezlegat.
27 Și deșteptându-se temnicerul, și văzând deschise ușile temniței, scoțând sabiea, vreâ să se omoare, socotind că au scăpat cei legați.
28 Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: nimic rău să nu îți faci ție; că toți suntem aici.
29 Și cerând lumânare, a sărit în lăuntru, și tremurând a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila,
30 Și scoțându'i pre ei afară, a zis: domnilor! ce mi se cade să fac ca să mă mântuesc?
31 Iar ei au 2?s: crede întru Domnui îisus Hristos, și te vei mântuî, tu și casa la.
32 Și i-au grăit lui cuvântul Domnului, și tuturor celor din casa lui.
33 Și luându'i pre el într'acel ceas al nopții, i-a spălat de rane; și s'a botezat el și ai lui toți îndatăș.
34 Și ducându'i pre ei în casa sa, le-a pus masă, și s'a bucurat cu țoală casa sa crezând întru Dumnezeu.
35 Și făcându-se ziuă, au trimes voevozii pre purtătorii de toiege, zicând: slobozi pre oamenii aceia,
36 Și a spus temnicerul cuvintele acestea către Pavel, că au trimes voevozii ca să vă sloboziți; acum dar ieșiți și mergeți cu pace.
37 Iar Pavel a zis către ei: după ce ne-au bătut pre noi înaintea norodului fără de judecată, oameni Romani fiind, ne-au pus în temniță, și acum pre ascuns ne scot pre noi? Că nu este așâ, ci să vie ei să ne scoață.
38 Și au vestit voivozilor purtătorii de toiege graiurile acestea, și s'au temut auzind că Romani sunt.
39 Și venind s'au rugat lor, și scoțându'i îi poîtiau să iasă din cetate.
40 Și ieșind din temniță, au intrat în casa Lidiei, și văzând pre frați, i-au mângâiat pre ei și au ieșit.