Osânda păcatului supt lege. Slăbiciunea firei omului, împiedicându’l a plinì legea, aduce moarte.
1 Au nu știți fraților, că celor ce știu legea grăiesc, că legea stăpânește pre om în câtă vreme trăiește?
2 Că femeia cu bărbat, legată este de lege cu bărbatul cât trăiește el; iar de i-a murit bărbatul ei, s'a dezlegat de legea bărbatului.
3 Drept aceea, lrăindu'i bărbatul ei, preacurvă se chiamă, de va fi cu alt bărbat; iar de îi va murî bărbatul ei, slobodă este de lege, a nu fi ea preacurvă, fiind cu alt bărbat.
4 Pentru aceea, frații mei, și voi v'ați omorît legei prin trupul lui Hristos; ca să fiți voi ai altuia, ai celui ce au înviat din morți ca să aducem roadă lui Dumnezeu.
5 Căci când eram în trup, patimile păcatelor, cele prin lege lucrau întru mădulările noastre, ca să aducă roadă morței.
6 Iar acum ne-am slobozit de lege, murind noi aceia întru care eram ținuți, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechitura slovei.
7 Ce dar vom zice? Au doară legea păcat este? Să nu fie. Ci păcatul nu l-am cunoscut, fără numai prin lege: că și pre poftă nu o aș fi știut, de n'ar fi zis legea: să nu poftești.
8 Ci pricină luând păcatul prin poruncă, a lucrat întru mine toată pofta. Că fărădelege, păcatul eră mort.
9 Și eu trăiam fărădelege oarecând, iar viind porunca, păcatul a învieat.
10 Iar eu am murit și mi s'a aflat mie porunca, care erâ spre vieață, aceasta a fi spre moarte.
11 Că păcatul luând pricină prin poruncă, m'a amăgit și prin aceea m'a omorît.
12 Drept aceea, legea sfântă este și porunca sfântă și dreaptă și bună.
13 Deci oare ce erâ bun, mie mi s'a făcut moarte? Să nu fie. Ci păcatul ca să se arate păcat, prin ce erâ bun lucrându'mi mie moarte; ca să se facă preste măsură păcătos păcatul prin poruncă.
14 Căci știm că legea duhovnicească este, iar eu sunt trupesc, vândut supt păcat.
15 Că ceea ce lucrez, nu știu, că nu care voesc eu, aceasta fac; ci care urăsc, aceea lucrez.
16 Iar de fac aceasta, care nu voesc, laud legea că este bună.
17 Iar acum nu eu fac aceea, ci păcatul care lăcuește întru mine.
18 Pentrucă știu că nu lăcuește întru mine, adecă în trupul meu ce este bun, că a voi se află la mine, iar a face binele nu aflu.
19 Că nu fac binele care voiesc, ci răul care nu'l voiesc, acela fac.
20 Iar de fac aceasta care nu voiesc eu, iată nu fac eu aceasta, ci păcatul care lăcuește întru mine.
21 Aflu drept aceea, legea mie celui ce voiesc să fac binele, că ce este rău, la mine se află.
22 Că împreună mă veselesc cu legea lui Dumnezeu după omul cel dinlăuntru.
23 Dar văd altă iege întru mădulările mele, oștindu-se împroliva legei minței mele și dându-mă pre mine rob legei păcatului, care este întru mădulările mele.
24 Ticălos om sunt eu! Cine mă va izbăvi de trupul morței acesteia?
25 Mulțămesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos Domnul nostru. Deci dar eu însumi cu mintea mea slujesc legei lui Dumnezeu; iar cu trupul legei păcatului.