PSALM 70. LUI DAVID. Psalmul fiilor lui Ionadav și al celor ce s'au robit mai întâiu; nescris deasupra la Evrei.
1 Spre tine Doamne am nădăjduit, să nu mă rușinez în veac, întru dreptatea ta izbăvește-mă și mă scoate.
2 Pleacă către mine urechea ta și mă mântuește.
3 Fii mie Dumnezeu scutitor și spre loc tare, ca să mă mântuești.
4 Că Întărirea mea și scăparea mea ești tu.
5 Dumnezeul meu izbăvește-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege și a celui ce face strâmbătate.
6 Că tu ești așteptarea mea Doamne, Doamne nădejdea mea din tinerețele mele.
7 Intru tine m'am întărit din pântece, din mitrasul maicei mele tu ești acoperitorul meu.
8 Intru tine este lauda mea pururea, ca o minune m'am făcut multora, și tu ești ajutorul meu cel tare.
9 Să se umple gura mea de laudă, ca să laud slava ta, toată ziua mare cuviința ta.
10 Să nu mă lepezi în vremea bătrânețelor, când va lipsì virtutea mea, să nu mă lași pre mine.
11 Că au zis vrăjmașii mei mie, și cei ce păzesc sunetul meu s'au sfătuit împreună.
12 Zicând: Dumnezeu l-au pre el, că nu este cel ce izbăvește.
13 Dumnezeul meu, să nu te depărtezi dela mine, Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte.
14 Să se rușineze și să lipsească cei ce clevetesc sufletul meu; să se îmbrace cu rușine și cu înfruntare cei ce caută cele rele mie.
15 Iar eu pururea voiu nădăjduì spre tine, și voiu adauge spre toată lauda ta.
16 Gura mea va vestì dreptatea ta, toată ziua mântuirea ta.
17 Că n'am cunoscut cele din cărți; intrà-voiu întru puterea Domnului, Doamne aduce-mi-voiu aminte de dreptatea ta numai.
18 Dumnezeul meu, cela ce m'ai învățat din tinerețele mele, și până acum voiu vestì minunile tale.
19 Și până la bătrânețe și căruntețe;
20 Dumnezeul meu să nu mă părăsești.
21 Până voiu vestì brațul tău la tot neamul cel viitor.
22 Puterea ta și dreptatea ta Dumnezeule, până la cele înalte care ai făcut mie măriri Dumnezeule! Cine este asemenea ție?
23 Câte ai arătat mie, necazuri multe și rele, și întorcându-te m'ai înviat, și din adâncurile pământului m'ai scos.
24 Inmulțit-ai spre mine mărirea ta, și întorcându-te m'ai mângâiat, și din adâncurile pământului iarăși m'ai scos.
25 Că eu mă voiu mărturisì ție întru noroade Doamne, întru unelte de cântare adevărul tău Dumnezeule, cântà-voiu ție întru alăută, sfântul lui Israil.
26 Bucurà-se-vor buzele mele când voiu cântà ție, și sufletul meu pre care l-ai mântuit.
27 Și încă limba mea toată ziua va cugetà dreptatea ta, când se vor! rușinà și se vor înfruntà cei ce caută cele rele mie.