Intru sfârșit, în laude. Psalmul lui David, 4.
1 Când am strigat eu, auzitu-m'ai Dumnezeul dreptâței mele; întru necaz m'ai desfătat; milostivește-te spre mine și ascultă rugăciunea mea.
2 Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentruce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna?
3 Și să știți, că minunat au făcut Domnul pre cel cuvios al său. Domnul mă va auzì, când voiu strigà către dânsul.
4 Mâniați-vă și nu greșiți; cele ce ziceți în inimile voastre, întru așternuturile voastre vă umiliți.
5 Jertfiți jertfa dreptăței și nădăjduiți spre Domnul.
6 Mulți zic: cine va arătà nouă cele bune? Insemnatu-s'au preste noi lumina feței tale Doamne.
7 Dat-ai veselie în inima mea, din rodul grâului, al vinului și al untuluidelemn, al lor s'au înmulțit.
8 Cu pace împreună mă voiu culcà și voiu adormì, că tu Doamne deosebi întru nădejdie m'ai așezat.