Psalmul 35. Intru sfârșit lui David, slugei Domnului.
1 Zis-a călcătorul lege, greșind întru sine: nu este frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lui.
2 Că a viclenit înaintea lui, ca să afle fărădelegea lui, și să urască.
3 Graiurile gurei lui, fărădelege și vicleșug; nu a vrut să priceapă ca să facă bine.
4 Fărădelege a gândit întru așternutul său; în toată calea bună n'au stătut, și răutatea n'au urît.
5 Doamne în cer este mila ta și adevărul tău până la nori.
6 Dreptatea ta ca munții lui Dumnezeu; judecățile tale adânc mult; oamenii și dobitoacele vei mântuì, Doamne.
7 Că ai înmulțit mila ta, Dumnezeule, și fiii oamenilor în umbra aripilor tale vor nădăjduì.
8 Sătură-se-vor din grăsimea casei tale, și cu izvorul desfătărei tale vei adăpà pre dânșii.
9 Că la tine este izvorul vieței, întru lumina ta vom vedeà lumină.
10 Tinde mila ta celor ce te cunosc pre tine, și dreptatea ta celor drepți la inimă.
11 Să nu-mi vie mie piciorul mândriei, și mâna păcătosului să nu mă clătească.
12 Acolo au căzut toți cei ce lucrează fărădelegea, scosu-s'au afară și nu vor puteà să steà.