Psalmul lui David, 31. Al înțelegerii.
1 Fericiți cărora s'au iertat fărădelegile și cărora s'au acoperit păcatele.
2 Fericit bărbatul căruia nu-i socoti Domnul păcatul, nici este în gura lui vicleșug.
3 Că am tăcut, învechitu-s'au oasele mele, când strigam eu toată, ziua.
4 Că ziua și noaptea s'au îngreuiat preste mine mâna ta; întorsum'am spre chinuire când s'a înfipt mie ghimpul.
5 Fărădelegea mea am cunoscut, și păcatul meu nu l-am acoperit.
6 Zis-am: mărturisì-voiu asupra mea fărădelegea mea Domnului; și tu ai lăsat păgânătatea inimei mele.
7 Pentru aceaSta se va rugà către tine tot cuviosul, în vreme bine primită, însă în potop de ape multe, către dânsul nu se vor apropià.
8 Tu ești scăparea mea de necazul ce mă cuprinde; bucuria mea, izbăvește-mă de cei ce m'au încunjurat.
9 Ințelepțì-te-voiu și te voiu îndreptà în calea aceasta în ca re a vei merge; ațintì-voiu spre tine ochii mei.
10 Nu fiți ca calul și ca mușcoiul, la carii nu este pricepere; cu zăbală și cu frâu fălcile lor vei strânge, ale celor ce nu se apropie către tine.
11 Multe sunt bătăile păcătosului; iar pre cel ce nădăjduește spre Domnul, mila îl va încunjurà.
12 Veseliți-vă întru Domnul și vă bucurați drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă.