Intru sfârșit, cântarea înnoirei casei lui David. Psalmul 29.
1 Inălță-te-voiu Doamne, că m'ai ridicat pre mine,, și nu ai veselit pre vrăjmașii mei asupra mea.
2 Doamne Dumnezeul meu, strigat-am către tine și m'ai vindecat.
3 Doamne scos ai din iad sufletul meu; mântuitu-m'ai de cei ce se pogoară în groapă.
4 Cântați Domnului cei cuvioși ai lui, și vă mărturisiți pomenirei sfințeniei lui.
5 Că iuțime este întru mânia lui, și vieață în voea lui; seara se va sălășluì plângere, și dimineața bucurie.
6 Iar eu am zis întru prisosința mea: nu mă voiu clătì în veac.
7 Doamne întru voea ta dă frumseței mele putere; și ți-ai întors fața ta și m'am turburat.
8 Către tine Doamne voiu strigà, și către Dumnezeul meu mă voiu rugà.
9 Ce folos este întru sângele meu, când mă pogor eu întru stricăciune? Au doară se va mărturisì ție țărâna? Sau va vestì adevărul tău?
10 Auzit-au Domnul și m'au miluit; Domnul au fost ajutorul meu.
11 Intors-ai plângerea mea spre bucurie mie; rupt-ai sacul meu și m'ai încins cu veselie.
12 Ca să cânte ție mărirea mea, și nu mă voiu mâhnì Doamne Dumnezeul meu, în veac mă voiu mărturisì ție.