Psalmul lui David, 2.
1 Pentruce s'au întărîtat neamurile și noroadele au cugetat cele deșarte? Stătut-au de față împărații pământului, și boierii s'au adunat întru una asupra Domnului și asupra Unsului lui.
2 Să rumpem legăturile lor și să lepădăm dela noi jugul lor.
3 Cei ce lăcuește în ceruri va râde de dânșii, și Domnul va batjocorì pre ei.
4 Atuncea va grăì către dânșii întru iuțimea sa, și întru mânia sa va turburà pre ei.
5 Iar eu sunt pus împărat de dânsul preste Sion, muntele cel sfânt al lui, vestind porunca Domnului. Domnul au zis către mine: fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut;
6 Cere dela mine, și voiu dà ție neamurile moștenirea ta, și biruința ta marginile pământului.
7 Paște-vei pre dânșii cu toiag de fier; ca vasele olarului vei zdrobì pre dânșii.
8 Și acum împărați înțelegeți; învățați-vă toți cari judecați pământul.
9 Slujiți Domnului cu frică, și vă bucurați lui cu cutremur.
10 Luați învățătură, ca nu cândvà să se mânie Domnul, și să pieriți din calea cea dreaptă.
11 Când se va aprinde degrab mânia lui; fericiți toți cari nădăjduesc spre dânsul.