Intru sfârșit, Psalmul lui David 18.
1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și facerea mâinilor lui o vestește tăria.
2 Ziua zilei spune cuvânt, și noaptea; nopței vestește știință.
3 Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale cărora să nu se auză glasurile lor.
4 In tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.
5 In soare au pus lăcașul său, și el ca un mire ce iese din cămara sa.
6 Bucurà-se-va, ca un uriaș să alerge cale, din marginea cerului ieșirea lui.
7 Și întâmpinarea lui până la marginea cerului; și nu este cine să se ascunză de căldura lui.
8 Legea Domnului fără prihană, carea întoarce sufletele; mărturia Domnului credincioasă, carea înțelepțește pruncii.
9 Dreptățile Domnului drepte, cele ce veselesc inima; porunca Domnului strălucită, carea luminează ochii.
10 Frica Domnului curată, carea rămâne în veacul veacului; judecățile Domnului adevărate, îndreptate împreună.
11 Dorite sunt mai vârtos decât aurul și decât piatra scumpă mult, și mai dulci decât mierea și fagurul;
12 Pentrucă robul tău păzește acestea; și când păzește acestea, răsplătire este multă.
13 Greșalele cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele, curățește-mă; și de cele streine, iartă pre robul tău.
14 De nu mă vor stăpânì, atuncea fără prihană voiu fi și mă voiu curățì de păcat mare.
15 Și vor fi întru bună plăcere cuvintele gurei mele, și cugetul inimei mele înaintea ta pururea. Doamne, ajutorul meu și izbăvitorul meu.