Intru sfârșit, pentru cea cu opt. Psalmul lui David, 11.
1 Mântuește-mă Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s'an împuținat adevărul de către fiii omenești.
2 Deșarte a grăit fieștecare către vecinul său, buze viclene în inimă, și în inimă au grăit rele.
3 Pierdeva Domnul toate buzele cele viclene, limba cea mare grăitoare.
4 Pre cei ce au zis: limba noastră o vom mărì, buzele noastre la noi sunt, cine este nouă Domn?
5 Pentru necazul săracilor și suspinul mișeilor, acum mă voiu sculà, zice Domnul, pune-mă-voiu întru mântuire, îndrăznì-voiu întru el.
6 Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cu foc lămurit, ispitit pământului, curățit de șapte ori.
7 Tu Doamne ne vei păzì pre noi și ne vei ferì de neamul, și în veac.
8 Imprejur necredincioșii umblă; după înălțimea ta ai înmulțit pre fiii omenești.