Minunata pescuire. Leprosul. Slăbănogul. Levi vameșul. Ospățul lui Iisus cu vameșii. Despre post.
1 Qi a fost când îl îmbulzià pre el norodul, ca să auză cuvântul lui Dumnezeu, și el stà lângă iezerul Ghenisaretului,
2 Și au văzut două corăbii stând lângă iezer; iar pescarii ieșind dintr'însele, spălau mrejele.
3 Și intrând într'o corabie, care erà a lui Simon, l-au rugat pre cl s'o depărteze puțin dela pământ; și șezând învăță pre noroade din corabie.
4 Iar dacă au încetat a grăi, au zis către Simon: depărtează-o la adânc și aruncați mrejele voastre spre vânare
5 Și răspunzând Simon, a zis lui: Invățătorule, toată noaptea ostenindu-ne, nimic n'am prins, dar după cuvântul tău voiu aruncà mreaja.
6 Și aceasta făcând, au prins mulțime multă de pesti, și se rupea mreaja lor.
7 Și au făcut semn soțiilor sale, cari erau într'altă corabie, ca sa vină și să le ajule lor. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, cât se afundau ele.
8 Iar Simon Petru văzând, a căzut la picioarele lui Iisus, grăind: ieși dela mine, că om păcătos sunt Doamne.
9 Că'l cuprinsese pre cl spaimă, și pre toți cei ce erau cu dânsul, pentru vânarea peștilor pre cari prinseseră.
10 Așijderea și pre Iacov și pre Ioan, feciorii lui Zevedei, cari erau soții lui Simon. Și au zis Iisus către Simon: nu te teme, de acum vei vânà oameni.
11 Și scoțând amândouă corăbiile la pământ, lăsând toate, au mers după dânsul
12 Și a fost când erà el într'una din cetăți, iată un om erà plin de lepră, și văzând pre Iisus, a căzut pre fața sa, și s'a rugat lui, grăind: Doamne, de vei vreà, poți să mă curățești.
13 Și tinzând mâna, s'au atins de dânsul, zicând: voesc; curățește-te. Și îndată lepra s'a dus dela dânsul.
14 Și el au poruncit lui, nimănui să nu spue; ci mergi de te arată pre sineți preotului, și du pentru curățenia ta, precum a poruncii Moisì, întru mărturie lor.
15 Iar cuvântul mai mult străbătea pentru dânsul, și se adunau noroade multe ca să auză și să se tămăduiască dela dânsul de boalele sale.
16 Iar el se duceà în pustie și se rugă.
17 Și a fost într'una din zile. și el erà învățând; și ședeau Fariseii și învățătorii legei, cari veniseră din toate satele Galileei și ale Iudeei și ale Ierusalimului; și puterea Domnului erà spre a'i tămădui pre ei.
18 Și iată, niște bărbați purtând în pat pre un om, care erà slăbănog, și căutau să'l ducă pre el înlăuntru și să'l pună înaintea lui.
19 Și neaflând pre unde să'l ducă, pentru norod, suindu-se deasupra acoperemântului, printre cărămizi l-au slobozit pre dânsul cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.
20 Și văzând credința lor, au zis lui: omule, iartă-ți-se ție păcatele tale.
21 Și au început? cugeta Cărturarii și Fariseii, grăind: cine este acesta ce grăește hule? Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
22 Iar cunoscând Iisus gândurile lor, răspunzând au zis către dânșii: ce gândiți întru inimele voastre?
23 Ce este mai lesne a zice: iartă-ți-se ție păcatele tale, sau a zic-: scoală și umblă?
24 Ci ca să știți, că putere are Fiul Omului pre pământ a ierià păcatele au zis slăbănogului): ție grăesc: scoală, și luând patul tău, mergi la casa ta.
25 Și îndatăș sculându-se înaintea lor, a luat patul pre care zăceà și s'a dus la casa sa, slăvind pre Dumnezeu.
26 Și spaimă a cuprins pre toți, și slăviau pre Dumnezeu, și s'au umplut de frică, grăind: am văzut lucruri minunate astăzi.
27 Și după acestea a ieșit și au văzut pre un vameș, anume Levì, Biblia șezând la vamă, și i-au zis lui: vino după mine.
28 Și lăsând toate, s'a sculat și a mers după dânsul.
29 Și i-a făcut Levì lui ospăț I mare în casa sa. Și erà norod mult de vameși și de alții, cari ședeau cu ei.
30 Și cârtiau Cărturarii lor și Fariseii către ucenicii lui, grăind: pentruce cu vameșii și cu păcătoșii mâncați și beți?
31 Și răspunzând Iisus au zis către ei: n'au trebuință de doftor cei sănătoși, ci cei bolnavi.
32 Nu am venit să chem pre cei drepți, ci pre cei păcătoși la pocăință.
33 Iar ei au zis către ei: pentru ce ucenicii lui Ioan postesc adese ori și rugăciuni fac, așijderea și ai Fariseilor, iar ai tăi mănâncă și beau?
34 Iar el au zis către dânșii: au doară puteți pre fiii nunței să'i faceți să postiască până când este mirele cu dânșii?
35 Dar vor venì zile, când se va luà mirele dela dânșii, și atunci vor postì într'acele zile.
36 Și grăià și pildă către dânșii: nimeni nu pune petec de haină nouă la haină veche; iar de nu, și pre cea nouă o rupe, și la cea veche nu se potrivește petecul cel ce este dela cea nouă.
37 Și nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, va sparge vinul cel nou pre foi, și el se va vărsà, și foile vor pierì;
38 Ci vinul nou se cade să'l pună în foi noui; și amândouă se vor țineà.
39 Și nimenea care beà de cel vechiu, îndată voește de cel nou; că zice: cei vechiu mai bun este.