Rugăciunea poporului.
1 De vei deschide cerul, se vor cutremurà de tine munții și se vor topì, cum se topește ceara de fața focului.
2 Și va arde focul pe protivnici, și se va arătà numele tău protivnicilor, de fața ta neamurile se vor turburà.
3 Când vei face cele mărite, se vor cutremurà de tine munții.
4 Din veac n’am auzit, nici ochii noștrii n’au văzut Dumnezeu afară de tine, și lucrurile tale care vei face celor ce așteaptă milă.
5 Că va întâmpinà mila pre cei ce fac dreptate, și’și aduc aminte de căile tale. Iată tu te-ai mâniat, și noi am păcătuit, pentru aceea am rătăcit.
6 Și ne-am făcut ca niște necurați toți, și ca o cârpă lepădată toată dreptatea noastră, și am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre, așà ne va luà pre noi vântul.
7 Și nu este cel ce să cheme numele tău, și cel ce să’și aducă aminte, ca să se ție de tine, că ai întors fața ta de către noi, și ne-ai dat pre noi pentru fărădelegile noastre.
8 Și acum Doamne Tatăl nostru tu ești; iar noi tină, lucrul mâinilor tale toți.
9 Nu te mânià pre noi foarte, și în vreme să nu pomenești păcatele noastre; și acum caută Doamne, că poporul tău suntem noi toți.
10 Cetatea ta cea sfântă s’a făcut pustie, Sionul ca o pustie s’a făcut, Ierusalimul spre blestem.
11 Casa noastră cea sfântă, și slava pre care o au binecuvântat părinții noștri, s’a ars cu foc, și toate cele mărite ale noastre au căzut.
12 Și preste toate acestea, suferit-ai Doamne, și ai tăcut, și ne-ai smerit pre noi foarte.