Întristarea lui Ionà și mustrarea lui Dumnezeu.
1 Și s’a întristat Ionà cu întristare mare, și s’a turburat.
2 Și s’a rugat Domnului, și a zis: o Doamne! Au nu sunt acestea cuvintele mele, care am grăit încă fiind eu în pământul meu?
3 Pentru aceasta apucasem mai înainte să fug la Tarsis, că am știut că tu ești Dumnezeu milostiv și îndurător, îndelung răbdător și mult milostiv, și’ți pare rău de răutăți.
4 Și acum stăpâne Doamne, ià sufletul meu dela mine, că mai bine este mie a murì decât a fì viu.
5 Și au zis Domnul către Ionà: foarte te-ai supărat tu?
6 Și a ieșit Ionà din cetate, și a șezut în preajma cetății, și și-a făcut luiș acolo umbrar, și a șezut supt dânsul la umbră, până când va vedeà ce va fì cetății.
7 Și au poruncit Domnul Dumnezeu unei cucurbete, și a crescut preste capul lui Ionà, ca să fie umbră deasupra capului lui, și să’l umbrească de necazurile lui, și s’a bucurat Ionà pentru cucurbetă, bucurie mare.
8 Și au poruncit Dumnezeu unui vierme a doua zì de dimineață, și a ros pre dedesupt cucurbeta, și s’a uscat.
9 Și a fost după ce a răsărit soarele, au poruncit Dumnezeu unui vânt cald cu zăduf, și a lovit soarele preste capul lui Ionà, și slăbeà, și nu mai trăgeà nădejde de sufletul său, și a zis: mai bine este mie a murì, decât a trăì.
10 Și au zis Domnul Dumnezeu către Ionà: foarte te-ai mâhnit tu pentru cucurbetă? Și a zis: foarte m’am mâhnit până la moarte.
11 Și au zis Domnul: tu nu te-ai îndurat de o cucurbetă, pentru care nu te-ai ostenit, nici o ai crescut pre ea, care într’o noapte a crescut, și într’o noapte a pierit.
12 Dar eu, cum să mă îndur de Ninevi cetatea cea mare, întru care lăcuesc mai mult decât o sută și douăzeci de mii de oameni, cari nu’și cunoșteau dreapta lor, nici stânga lor, și dobitoacele lor multe?