Rugăciunea lui Ionà pentru mântuire.
1 Și au poruncit Domnul unui chit mare să înghiță pre Ionà; și a fost Ionà în pântecele chitului trei zile și trei nopți.
2 Și s’a rugat Ionà către Domnul Dumnezeul său din pântecele chitului, și a zis:
3 Strigat-am întru necazul meu către Domnul Dumnezeul meu, și m’au auzit; din pântecele iadului strigarea mea, și au auzit glasul meu.
4 Aruncatu-m’ai întru adâncul inimii mărei, și ape m’au încunjurat.
5 Toate înălțările tale, și valurile tale preste mine au trecut.
6 Și eu am zis: lepădatu-m’am dela ochii tăi; au doară voiu adauge ca să mai privesc eu la Biserica cea sfântă a ta?
7 Turnatu-s’au ape până la sufletul meu; adâncul cel din fund m’a încunjurat, afundatu-s’a capul meu; întru crăpăturile munților m’am pogorît, în pământul ale căruia încuetorile sunt zăvoare veșnice, și să iasă din stricăciune vieața mea către tine Doamne Dumnezeul meu.
8 Când se sfârșeà din mine sufletul meu, de Domnul mi-am adus aminte: și să vie către tine rugăciunea mea, la sfântă Biserica ta.
9 Cei ce păzesc cele deșarte și mincinoase, și-au părăsit mila lor.
10 Iar eu cu glas de laudă și de mărturisire, voiu jertfì ție; câte am făgăduit voiu dà ție Domnului pentru mântuirea mea.
11 Și au poruncit Domnul chitului, și a lepădat pre Ionà la uscat.