Biblia OrtodoxăEdiția Sinodală 1914

Ioan 10

Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 10

Păstorul cel bun. Iisus întrebat de este el Mesia.

1 Amin, amin, grâesc vouă: cela ce nu intră prin ușe în staulul oilor, ci sare pre aiurea, acela fur este și tâlhar.

2 Iar cela ce inirà prin ușă, păstor este oilor.

3 Aceluia portarul îi deschide; și oile ascultă glasul lui; și oile saie le chiamă pre nume, și îe scoate pre ele.

4 Și când scoate oile saie, merge înaintea lor, și oile merg după dânsul; căci cunosc glasul lui.

5 Iar după cel străin nu merg, ci fug dela dânsul; că nu cunosc glasul străinilor.

6 Această pildă au zis lor Iisus; iar ei n'au înțeles ce erau acelea ce grăià lor.

7 Deci iarăș le-au zis lor Iisus: amin, amin, grăesc vouă; eu sunt ușa oilor.

8 Toți câți au venit mai înainte de mine, furi sunt și tâlhari; ci nu i-au ascultat pre ei oile.

9 Eu sunt ușa; prin mine de va intrà cinevà, se va mântuì, și va intrà și va ieșì, și pășune va aflà.

10 Furul nu vine, fără numai să fure, și să junghie, și să piarză; eu am venit ca vieață să aibă, și mai mult să aibă.

11 Eu sunt Păstorul cel bun; păstorul cel bun sufletul său își pune pentru oi. pagina versetului

12 Iar năimitul și care nu este păstor, căruia nu sunt oile ale iul, vede lupul venind, și lasă oile, și fuge; și lupul le răpește pre ele, și risipește oile,

13 Năimitul fuge, că năimit este, și nu îi este lui grije pentru oi.

14 Eu sunt Păstorul cel bun, și cunosc pre ale mele, și mă cunosc de ale mele.

15 Precum mă cunoaște pre mine Tatăl, și eu cunosc pre Tatăl; șt sufletul meu îmi pun pentru oi.

16 Și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta; și pre acelea mi se cade a le aduce, și glasul meu vor auzì; șl va fi o turmă și un pastor.

17 Pentru aceasta Tatăl mă iubește pre mine, că eu îmi pun sufletul meu, ca iarăș să'l iau pre el.

18 Nimeni nu'l ià pre el dela mine, ci eu îl pun pre el de sinemi. Stăpânire am să'l pun, și stăpânire am îarâș să iau pre ei. Această poruncă am luat dela Tatăl meu.

19 Deci iarăș s'a făcut prîcire între Iudei pentru cuvintele acestea.

20 Și ziceau mulți dintr'înșii: drac are, și este nebun; pentruce îl ascultați pre el?

21 Alții ziceau: aceste cuvinte nu sunt de îndrăcit. Au doară poate drac să deschiză ochi a orbilor?

22 Și se făceà atunci înoirile în Ierusalim, și erà iarnă.

23 Și umbla Iisus în biserică în pridvorul lui Solomon.

24 Deci l-au împresurat pre el Iudeii, și i-au grăit lui: până când vei luà sufletele noastre? De ești iu Hristos, spune nouă fără de sfială.

25 Răspuns-au lor Iisus: ani zis vouă, și nu credeți; lucrurile caie eu fac întru numele Tatălui meu, acelea mărturisesc pentru mine.

26 Ci voi nu credeți, că nu sunteți din oile mele precum am zis vouă.

27 Oile mele glasul meu ascultă, și eu le cunosc pre dânsele, și vin după mine;

28 Și eu le dau lor vieață veșnică; și nu vor pierì în veac, și nimeni nu le va răpì pre ele din mâna mea.

29 Tatăl meu, care le-au dat mie, mai mare decât toti este; și nimeni nu poate să le răpească pre ele din mâna Tatălui.

30 Eu și tatăl una suntem.

31 Deci Iudeii iarăș au luat pietre ca să arunce asupra lui.

32 Răspuns-au lor Iisus: multe lucruri bune am arătat vouă dela Tatăl meu; pentru care dintr'acestea lucruri cu pietre aruncați asupra mea?

33 Răspuns-au lui Iudeii, zicând: pentru lucru bun noi nu aruncăm cu pietre asupra fa; ci pentru hulă; că tu om fiind, te faci pre tine Dumnezeu.

34 Răspuns-au lor Iisus: au nu este scris în legea voastră: eu am zis: dumnezei sunteți?

35 Dacă pre aceia i-a numit dumnezei, căire cari a fost cuvântul lui Dumnezeu, și nu poate să se strice scriptura;

36 Pre care Tatăl l-au sfințit, și l-au trimes în lume. voi ziceți că hulă grăești; pentru căci am zis: Fiul lui Dumnezeu sunt?

37 De nu fac lucrurile Tatălui meu, să nu'mi credeți mie.

38 Iar de fac, deși nu'mi credeți mie, credeți lucrurilor; ca să cunoașteți și să credeți, că Tatăl este întru mine, și eu întru ei.

39 Deci căutau iarăș să'l prinză pre el; și au ieșit din mâna lor.

40 Și au mers iarăș de ceea parte de Iordan în locul unde fost Ioan întâiu botezând; și au rămas acolo.

41 Și mulți veniau la dânsul, și ziceau: Ioan nici un semn făcut; iar toate câte a zis Ioan pentru acesta, adevărate erau.

42 Și mulți au crezut acolo într'însul.

Text: Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediția Sfântului Sinod, București 1914, ortografia originală. Sursa: scanul de pe archive.org; pag. PDF 1452, 1453. Erorile de OCR au fost corectate după scan; corectura umană e în curs. Linkul unui verset: clic pe numărul lui.

Toate capitolele din Ioan · Toate cărțile · Despre text