Apărarea lui Pavel. Chemarea sa și trimiterea sa la propoveduire. Ca cetățean roman cere a nu fì bătut.
1 Bărbați frafi și părinți, auziți acum răspunsul meu cel către.
2 Și auzind ei că în limba evreească grăește lor, mai multa iăcere au dai, și a zis:
3 Eu sunt bărbat Iudeu, născut în Tarsul Chilichiei și crescut în cetatea aceasta lângă picioarele lui Gamaliil, învățat pre amăruntul legea părintească, râvnitor fiind lui Dumnezeu, precum voi sunteți astăzi.
4 Care această cale o am gonit până la moarte, legând și dând la temnițe bărbați și muieri.
5 Precum și arhiereul mărturisește de mine, și toată bătrânimea; dela cari și cărți luând către frați, la Damasc mergeam, ca și pre cei ce erau acolo să'i aduc legați în Ierusalim, ca să se pedepsească.
6 Și a fost când mergeam eu și mă apropiam de Damasc, întru amiazăzi, fără de veste din cer a strălucit împrejurul meu lumină multă.
7 Și am căzut la pământ, și am auzit glas zicându'mi: Savle, Savle, ce mă goneșli?
8 Iar eu am răspuns: cine ești Doamne? Și au zis către mine: eu sunt Iisus Nazarineanul, pre care tu gonești.
9 Iar cei ce erau împreună cu mine lumina o au văzut, și s'au înfricoșat; iar glasul celui ce grăiâ mie nu l-au auzit.
10 Și am zis: cevoiu face Doamne? Iar Domnul au zis către mine: sculându-te mergi în Damasc, și acolo se va grăi ție pentru toate cele ce s'au rânduit ție să le faci.
11 Și fiindcă nu vedeam de slava luminei aceleea, ducându-mă de mână de cei ce erau împreună cu mine, am venit în Damasc.
12 Iar oarecare Anania, bărbat bine credincios după lege, mărturisit de toți Iudeii cari locuesc în Damasc,
13 Venind la mine, și stând înainte, a zis mie: Savle frate, vezi iarăș. Și eu în ceasul acela am căutat la ei.
14 iar el a zis: Dumnezeul părinților noștri te-au ales pre tine, ca să cunoști voea lui, și să vezi pre cel Drept, și să auzi glas din gura lui.
15 Căci vei fi lui mărturie către toți oamenii de cele ce ai văzul și ai auzit.
16 Și acum ce zăbovești? Scu lându-te bolează-te, și îi spală păcatele tale, chemând numele Domnului.
17 Și a fost mie, când m'am întors în Ierusalim și mă rugam în biserică, m'am făcui întru uimire;
18 Și l-am văzul pre el zicând mie: grăbește și ieși curând din Ierusalim, că nu vor primi mărturiea la cea pentru mine.
19 Și am zis: Doamne, ei știu că eu puneam în temnițe și băteam la sinagoguri pre cei <e credeau întru tine;
20 Și când se vărsa sângele lui Ștefan mucenicului tău, și eu eram de față, și mă învoiam la moartea lui, păzind hainele celor ce îl omorau pre el.
21 Și au zis către mine: mergi, că eu la neamuri departe le voiu trimite.
22 Și l-au ascultat pre el până la cuvântul acesta, și au ridicat sul lor, zicând: al de pre pământ pre unul ca acesta, că nu se cade el să trăiască.
23 Și strigând ei, și aruncând hainele, și praf aruncând în văzduh,
24 A poruncit căpitanul să'l ducă pre el în tabără, zicând cu bătaie să se certe el, ca să cunoască pentru care pricină strigau așâ asupra lui.
25 Iar fiindcă prea îl strângeau pre el cu curelele, a zis Pavel către sutașul cel ce sta de față: oare este slobod vouă a bate om Roman și nejudecat?
26 Și auzind sutașul, mergând a spus căpitanului, zicând: caută cc vei să faci, că omul acesta este Roman.
27 Și venind căpitanul, a zis lui: spune mie, de ești tu Roman? Iar eî a zis: așâ.
28 Șl a răspuns căpitanul: eu cu mult! cheltuială am câștigat cetățeniea aceasta. Iar Pavel a zis: iar eu sunt și născut.
29 Deci îndată s'au depărtat de la el cei ce voiau să'l bată; și căpitanul s'a înfricoșat după ce a înțeles eă este Roman,, și câci îl legase pre el.
30 Și a doua zi vrând să cunoască adevărul pentru ce se pârăște de Iudei, l-a slobozit pre ei din legături, și a poruncit să vie Arhiereii și toata, adunarea lor, și aducând pre Pavel, l-a pus în mijlocul lor.