Urmarea povestirei ostenelilor lui Pavel.
1 Însă a mă lăudà nu’mi este de folos. Voiu venì întru vedeniile și descoperirile Domnului.
2 Știu pre un om întru Hristos mai înainte cu patrusprezece ani, (sau în trup, nu știu; sau afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe); că s’a răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3 Și știu pre acest om (sau în trup, nu știu, sau afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe);
4 Că s’a răpit în raiu și a auzit cuvinte nespuse, care nu este slobod omului a le grăì.
5 Pentru unul ca acesta mă voiu lăudà; iar pentru mine nu vă voiu lăudà, fără numai întru neputințele mele.
6 Că de voiu și vreà să mă laud, nu voiu fi fără de minte; că adevărul voiu grăì: iar las, ca să nu cugete cinevà de mine mai mult de cât vede, sau aude cevà dela mine.
7 Și pentru mulțimea descoperirilor, ca să nu mă înalț, datu-mi-s’a mie îmbolditor trupului, îngerul satanei ca să mă bată preste obraz, ca să nu mă înalț.
8 Pentru aceasta de trei ori pre Domnul am rugat, ca să’l depărteze dela mine.
9 Și mi-au zis mie: destul este ție darul meu; că puterea mea întru neputință se săvârșește, deci cu dulceață mă voiu lăudà mai mult întru neputințele mele, ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos.
10 Pentru aceea binevoiesc întru neputințe, întru defăimări, în nevoi, în goane, întru strâmtorări pentru Hristos, căci când slăbesc, atunci sunt tare.
11 Făcutu-m’am fără de minte lăudându-mă, voi m’ați silit; că mie mi se cădeà să fiu lăudat de către voi; că cu nimic nu sunt mai de jos de cât apostolii cei mai mari, măcar că nimic sunt.
12 Că semnele apostolului s’au lucrat întru voi întru toată răbdarea, prin semne și minuni și puteri.
13 Că ce este de care să fiți mai lipsiți decât celelalte biserici, fără numai că eu nu v’am făcut supărare? Dăruiți’mi mie nedreptatea aceasta.
14 Iată a treia oară cu aceasta gata sunt a venì la voi, și nu voiu supărà pre voi; că nu caut ale voastre, ci pre voi; că nu sunt datori fiii să agonisească părinților, ci părinții fiilor.