Despre rugăciune: să se facă pentru toți pretutindenea cu inimă curată. Despre învățători: să fie bărbați iar nu femei, din pricina firei și a slăbiciunei.
1 Deci rogu-te mai ’nainte de toate să faceți rugăciuni, cereri, făgăduințe, mulțămite pentru toți oamenii
2 Pentru împărați și pentru toți cari sunt întru dregătorii, ca să petrecem vieață lină și cu odihnă întru toată buna credință și curăția.
3 Că aceasta este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu Mântuitorului nostru;
4 Carele voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vie.
5 Că unul este Dumnezeu, unul și mijlocitor între Dumnezeu și între oameni, omul Iisus Hristos;
6 Carele pre sine însuș s’au dat preț de răscumpărare pentru toți, mărturisirea în vremile sale.
7 Întru care sunt pus eu propoveduitor și apostol, (adevărul zic întru Hristos, nu minț); învățător neamurilor întru credință și întru adevăr.
8 Voiesc dar ca să se roage bărbații în tot locul, ridicându’și mâinile curate, fără de mânie și fără de îndoire.
9 Așijderea și femeile cu podoabă de cinste, cu sfială și cu întreagă înțelepciune să se împodobească pre sine; nu cu împletiturile părului, sau cu aur, sau cu mărgăritaruri, sau cu haine scumpe,
10 Ci (precum se cuvine femeilor celor ce se făgăduesc temerei de Dumnezeu) cu fapte bune.
11 Femeia întru tăcere să se învețe cu toată ascultarea.
12 Iar femeei să învețe nu dau voie, nici a’și stăpâni bărbatul, ci să fie întru liniște.
13 Că Adam întâiu s’a zidit, apoi Eva.
14 Și Adam nu s’a amăgit, iar muierea amăgindu-se a fost întru călcarea poruncei.
15 Dar se va mântuì prin nașterea de fii, de vor petrece întru credință și întru dragoste și întru sfințire cu întreagă înțelepciune.